Mircea Geoana a dus o viata buna in politica, departe de lumea dezlantuita a Bucurestilor. Venit in diplomatie, dupa revolutie, ferit apoi de apele tulburi de dupa 1996, la Ambasada din Washington DC. A ajuns intr-o pozitie privilegiata in decembrie, o data cu victoria PSD in alegeri, in 2000. Aici a acumulat o buna imagine, notorietate, a intrat in PSD etc. Ministerul de externe a fost implicat in ridicarea vizelor in spatiul Schengen, in intrarea Romaniei in NATO, in alte dispute internationale, in negocierile cu Uniunea Europeana. Bilantul nu este negativ. Geoana a crescut in sondaje, influenta lui in zona puterii, la fel. Multi il vad sortit unei mari cariere, statutul sa ii asigura un blockstart bun pentru orice pozitie. Cariera lui politica totusi incepe abia cu candidatura sa la Primaria Bucurestiului, unde a pierdut in fata lui Basescu. Intrarea sa in acest joc periculos a fost o surpriza si s-a soldat cu un esec previzibil. PSD a mizat pe prestigiul lui de ministru de externe, sperind sa il scoata din sediul din fata parcului Cismigiu pe Basescu. Geoana nu a facut fata acestei competitii. Basescu, politician mai versat, mai framintat de chestiunile interne, cu o imagine de campion al luptei impotriva guvernului Nastase, a cistigat la o distanta apreciabila de voturi.
Se parea ca Geoana avea cariera ruinata dupa acest esec. Scenariile au abundat. Unii l-au vazut victima jocurilor de culise controlate de Nastase. Seful PSD il impinsese, conform acestei versiuni, in fata, ca sa piarda, sa ii strice imaginea buna, si el, Nastase, sa ramina singurul lider puternic. Combinatia avea si multe riscuri. Asa cum s-a si vazut, in parte. Daca ar fi cistigat, Geoana ar fi devenit cel mai influent om din partid, intr-o pozitie din care putea sa dicteze conditiile sale lui Nastase si altor personaje importante. Ca sef al Capitalei, el ar fi avut o baza politica foarte puternica. Aruncarea lui in joc a avut si alte riscuri pentru Nastase. Cel mai mare a fost cel al pierderii cursei. Geoana nu se reprezenta pe sine, ci PSD. Esecul PSD la Capitala a insemnat foarte mult in bilantul alegerilor din iunie. Basescu, cistigator in fata lui Geoana, omul cel mai popular din PSD, a facut chiar performanta. O victorie ADA in fata lui Duvaz nu ar fi insemnat nimic. PSD a fost aruncat astfel intr-o situatie dificila, din care se resimte si azi, si nu va iesi multa vreme. Afectat a fost chiar Nastase, care a ajuns sa ameninte cu demisia pentru a salva macar aparentele si a se mentine cit de cit.
Esecul electoral i-a afectat statutul lui Geoana? Da. El a pierdut o data cu suspendarea Delegatiei permanente rolul la virf. El se vedea atunci inlaturat dintr-o pozitie-cheie. Si asa, el este lipsit de baza politica proprie in partid. Inceputul, facut cu numirea sa vicelider la PSD Bucuresti a fost curmat de scoaterea sa, efectuata de Dan Ioan Popescu, inainte de a se „retrage“ el insusi prin demisie. Luptele intestine dintre liderii PSD au ca tinta gasirea unui tap ispasitor. Geoana e vinovat de esec? Vinovatii vor fi impinsi in pozitii secundare, poate nu vor avea nici loc pe listele parlamentare. Cei gasiti merituosi isi vor mari influenta in partid. PSD a devenit un viespar. Disciplina de partid in acest nou climat, de dupa iunie, s-a topit. Liderii declara tot felul de lucruri contradictorii.
Declaratia lui Geoana din acest week-end nu este, asadar, o exceptie. El spune curajos totusi ca PSD se afla intr-o criza. Si descrie criza ca una de evolutie, nu una de identitate. El face trimitere la situatia Aliantei, care, reunind un partid social-democrat si unul liberal, ar avea o situatie ambigua din punct de vedere ideologic. Geoana remarca si oscilatia liderilor PSD, care au trecut de la siguranta de sine din aprilie-mai, cind sondajele ii indicau cistigatori detasat in alegeri, la procesiunile de punere a cenusii in cap, de exorcizari si vinatoare de vrajitoare. El spune ca ambele atitudini sint exagerate. Nu era cazul sa se manifeste aroganta de dinaintea alegerilor, cum nu e cazul nici dupa alegeri sa se cada in defetism.
Cred insa ca miza declaratiei lui Geoana nu este analiza pe care ne-a oferit-o, chiar daca marcheaza revenirea lui in joc. Cine l-a uitat sau isi imagineaza ca se va multumi cu roluri periferice se insala. In stilul inconfundabil PSD, unde disciplina si rapelul la autoritatea sefilor par valori supreme, Geoana declara ca se va supune oricarei hotariri si va accepta neconditionat orice decizie in ceea ce il priveste. De a fi ministru sau pe listele parlamentare. Punctul-cheie al declaratiei il constituie insa amintirea faptului ca ar fi dispus sa candideze si la alegerile prezidentiale. E un lucru nou. Inseamna ca la virful PSD s-a discutat despre aceasta posibilitate. Geoana nu e prematur scos din cursa. Esecul de la Bucuresti parea sa il impinga spre linia a doua. In miezul speculatiilor conform carora Nastase vrea si nu vrea sa mearga la Cotroceni, aparitia lui Geoana din nou in cursa e menita sa semnaleze ca e un posibil candidat pentru Cotroceni. Asta nu clarifica datele problemei, ci le incurca. Este Geoana cartea de rezerva pentru o defectiune a lui Nastase?
