17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiSpre anormalitatea deplina

Spre anormalitatea deplina

Toata saptamina trecuta m-au batut la cap cei de la Antena 1 sa vin la o emisiune electorala cu Mircea Geoana, candidat PSD la Primaria Capitalei. Am refuzat categoric, desi insistenta era Aura Titiriga, producatoarea taifasului condus de Gabriela Firea. Spun desi, pentru ca Aura Titiriga e un jurnalist pe care mi-e greu sa-l refuz. A fost redactor-sef la Azi in 2000, anul in care am condus acest ziar ca director. In aceasta perioada, am descoperit in persoana ei un jurnalist talentat, care s-a dovedit ulterior un producator TV foarte bun. Simbata a intrat pe fir Marius Tuca. Dupa o zi intreaga de convorbiri telefonice am acceptat.

De ce am ezitat sa particip? Mai intii, pentru ca nu eram pregatit sa fac fata unei discutii pe teme de administratie locala. Dupa parerea mea, chiar si in campania pentru Bucuresti, despre care se spune ca e, in realitate, o campanie pentru generale, trebuie sa se vada capacitatea candidatului de a transpune in practica lucrurile fagaduite. Mai mult decit la parlamentare, votul trebuie sa aiba drept criteriu calitatea de manager a viitorului primar. Asta inseamna, in Romania de azi trebuie sa ai nu numai talentul de a cheltui bugetul primariei, ci si pe cel de a face bani pentru acest buget. In consecinta, la o asemenea emisiune candidatul trebuie mitraliat cu intrebari precise de jurnalisti care cunosc hatisul de legi reglementind administratia locala. Acceptind sa merg la emisiune, m-am pus cu burta pe carte. Am descoperit astfel ca transpunerea in practica a unui proiect e unul dintre cele mai grele idealuri din Romania de azi. Multi candidati fagaduiesc, de exemplu, amenajarea unui nou parc in Bucuresti. Frumos la televizor! Nenorocit in practica. Oricit de viteaz ar fi primarul, are nevoie de aprobarea consiliului. Care consiliu poate sa nu i-o dea. Nu neaparat deoarece ar avea alta culoare politica decit primarul, ci pur si simplu deoarece multi consilieri au alte interese economice. O data obtinuta aprobarea, vine o alta mare problema: cui sa i se dea lucrarile. Foarte simplu!, ar exclama un occidental. Se va face o licitatie. Foarte complicat!, vom exclama noi. In Romania de azi, licitatia e o comedie. Astfel ca, aflind de afaceri, vor veni la primar numerosi pretendenti. Unii sint din acelasi partid. Altii l-au sponsorizat in campania electorala. Nu putini sint clientii politici ai consilierilor, ai directorilor din primarii sau, si mai rau, favoritii secretarei, ai nevestei, ai matusii, ba chiar si ai jurnalistilor care l-au sprijnit in bataliile duse. Lucrurile nu s-au rezolvat nici dupa inceperea lucrarilor. Firma are tot interesul sa umfle devizul. Se poate gasi oricind o organizatie care sa protesteze, pentru ca acolo se face un lac si nu o padure de mesteceni.

Al doilea motiv al ezitarilor isi are cauza in intelegerea care se da in ultimul timp prezentei unui jurnalist la un dialog electoral cu un politician. Acesta trebuie musai sa fie un Procuror al Republicii. Se asteapta de la tine sa-i tii rechizitorii. Nu cred ca asta e misiunea jurnalistului intr-o campanie electorala. Candidatul – indiferent cine ar fi el – nu e un violator in grup, nu e un asasin. Nu e nici macar un om de afaceri cu probleme. S-a angajat intr-o campanie electorala. Sanctiunea apartine electoratului. Nu vad de ce ar trebui ca jurnalistul sa dea cu el de pamint.

Discutiile care au urmat acestei emisiuni mi-au dovedit ca instinctul nu m-a inselat. Nu trebuia sa accept, indiferent cine m-ar fi rugat. Si dintr-un motiv simplu: Romania se indreapta spre anormalitate!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS