Glorie & decadere

Sondajele nu mai prididesc sa ne spuna tot felul de lucruri. Ne ajuta putin sa facem ordine in impresii. Vedem scena pe care evolueaza protagonistii competitiei politice si mai intelegem cite ceva. Ultimul, realizat de CURS, ne arata ca lumea nu se omoara dupa politicieni. Mai ales credibilitatea lor lasa mult de dorit. Un nume mi-a retinut atentia, pentru ca este purtatorul unei drame. A lui si a noastra, care am crezut in miracolul schimbarii acum opt ani. Pe fostul presedinte Constantinescu nu il mai crede aproape nimeni. 90 % dintre cei chestionati nu au incredere in fostul locatar al Cotrocenilor. Doar 7% il cred, 3% nu se pronunta sau nu au auzit de el. In 1997, avea increderea a peste 70% dintre romani. Asistam asadar la o cadere de pe culmi in prapastie. Grandoarea si mizeria unui personaj se consuma pe viu, sub ochii nostri. Este una dintre povestile cu tilc ale tranzitiei. De ce omul sperantei din 1996 a decazut intr-atit?

Omul s-a dovedit mult prea slab pentru functia si raspunderile lui. Presa a scotocit destul in anturajul acestui „miles gloriosus“, un soldat fanfaron, cum zice despre el o fosta concubina. Ca presedinte, vorbea vrute si nevrute, fara nici o consistenta. E drept, cind o facea pe indragostitul pe tema „Daphnis si Chloe“, avea mai multa credibilitate la damicele. Dar in spatiul public s-a dovedit un neajutorat. El indeamna azi la morala, desi a ignorat-o, cind onorurile i-au permis. Consecventa nu face casa buna cu fostul presedinte. Dedat la adulter, vezi Codul Penal, care sanctioneaza infractiunea infidelitatii conjugale – presedintii nu sint exclusi, ei apara legile -, Constantinescu tine azi un discurs public dubios. Cere „morala“, in contrast cu ce a facut el insusi. El pretinde ca reaparitia sa are drep scop „introducerea moralei in politica romaneasca“. Nici mai mult, nici mai putin !!! Sa avem aici un Tartuffe care ne recomanda abstinenta pe care nu a practicat-o vreodata? E doar o ipocrizie? Mai curind, nu are nici o oferta politica si atunci predica ipocrit morala.

Ar fi gresit insa sa citim personajul doar prin prisma slabiciunilor lui umane. Ele nici nu conteaza pentru un politician, daca faptele sale de om politic sint serioase. Dar performanta a lipsit. Aici e miezul chestiunii, si nu in aventurile lui de alcov la batrinete. Dar, ca si in chestiunile de morala, ex-presedintele ne spune povesti, mistifica. Predica tot ce nu practica. Vezi recentul lui interviu teve la „100%“. Melancolia pentru puterea pe care o detinea intre zidurile Cotrocenilor – cuibusor de nebunii si atit pentru „Emil“- e foarte mare. Regimul pe care l-a patronat ramine o dezamagire de proportii. Dezertarea lui inaintea campaniei din vara 2000 a fost un gest incalificabil. A aratat adevarata anvergura a personajului. Sanctiunea publicului a fost pe masura. Asa a ajuns omul politic care il invingea pe Iliescu sa aiba cea mai slaba cota. Constantinescu are statutul unui fals profet sau, mai curind, al unui trisor prins in flagrant. Poate sa spuna orice, inclusiv ca doi cu doi fac patru. Nu este crezut. Si daca ar fi crezut, tot nu ar avea importanta. Lumea s-a intors impotriva lui dupa ce l-a privit cu incredere si speranta. E o lectie, nu trebuie sa te joci cu oamenii. Lumea il gaseste marele vinovat pentru patru ani pierduti. Asteptarile oamenilor au fost inselate. Aici e un obstacol psihologic pe care Constantinescu nu il va putea depasi niciodata.

Va candida la presedintie? Ma indoiesc. Cu 1-2% intentie de vot, e pierdut dinainte. Nu va avea curajul sa se implice. Nu a fost niciodata un om de curaj. Ce se va alege de mica lui formatiune politica? Cu el candidat pentru Cotroceni, ar sari pragul de 5%? Nu, cu siguranta. Ar fi inutil, o mascarada in plus, un spectacol trist al unei foste glorii care traieste exclusiv din amintiri. Constantinescu a sperat intr-o relansare a carierei lui, dar lumea a aratat ca nu regreta deloc anii cind era primul amorez al tarii. Zbaterile lui la periferia lumii politice au ceva induiosator, comic si melodramatic in acelasi timp. Din punct de vedere politic, este terminat. E umbra lui. Nu face decit sa incurce lumea fara rost.