In vara anului 2002, Craiova fotbalistica scanda entuziasmata: „Ole, Ole, comandantu’ nu mai e!“. Plecase Netoiu, dupa ce isi indeplinise o misiune „interna“: titlul, editia 2001/2002, a ajuns in „Stefan cel Mare“, la Dinamo, cu ajutorul Craiovei! A urmat o vara fierbinte, mai multe nume potente financiar inscriindu-se in cursa pentru preluarea Universitatii. Finalul este cunoscut: un fost tovaras de arme cu Netoiu, Dinel Staicu, a devenit noul actionar principal. S-au intors atunci in Banie patru dintre fiii risipitori – Badea, Papura, Stinga, Lutu – si Universitatea se arata dispusa sa ia totul de la capat. Echipa si-a recapatat intr-un fel identitatea si totul parea a fi OK. Campionatul 2002/2003 a fost inceput in tromba: dupa citeva etape, oltenii lui Emil Sandoi erau in frunte si deja se vorbea de titlu! „Avem cel mai bun antrenor!“, asa era auzit patronul pe atunci. Oameni cu experienta in fotbal, inclusiv mass-media avertizau: Stiinta trebuie sa evite scandalurile si tensiunile care au macinat-o in ultimii ani. Si cum legile nescrise ale lui Murphy s-au aplicat deseori in Banie, asta s-a petrecut si in toamna lui 2002: a fost provocat un scandal aiurea, iar Sandoi n-a rezistat, dindu-si demisia. A fost adus, ca salvator, Sorin Cirtu. Si, dupa unele reusite in acel campionat, inclusiv in amicalele din Franta (vara anului trecut), acelasi patron a repetat: „Avem cel mai bun antrenor!“ Cum Bania este masina de tocat antrenori, Sorin si-a dat si el demisia (acum are sanse sa joace, cu Otelul, in Cupele Europene!), urmind o perioada cu Badea (interimar), Lacatus (o noapte antrenor principal!) si Nicolo Napoli (trei etape). Din etapa a patra a returului, oltenii sint condusi de pe banca tehnica de un ardelean pragmatic, Mircea Rednic. Din patru meciuri, procentajul „Puriului“ este bun, chiar foarte bun: trei victorii (consecutive) si o infringere in „Stefan cel Mare“, insucces la care a contribuit si arbitrul Serea. Dupa aceste doar patru etape, Dinel Staicu a si exclamat: „Recunosc, Rednic este cel mai bun antrenor pe care l-am avut la Universitatea de cind sint eu“. Si a completat: „Rednic este liantul de care aveam nevoie, este liantul care ne lipsea noua, celor de la Universitatea“.
Sper sa nu fiu inteles gresit, dar parca prea avem in permanenta „Cei mai buni antrenori“ si la final, cind tragem linie, raminem (sau sintem lasati) cu degetul in gura si, evident, cautam un alt tehnician care sa fie „cel mai bun“.
Asa ca, inainte de a ajunge intr-adevar cei mai buni, ar fi cazul sa vorbim mai putin si sa facem mai multa treaba. Probabil ca si Rednic gindeste la fel. Nu de alta, dar prin decembrie a fost declarat cel mai bun antrenor al anului 2003 si, imediat, a fost demis de la Rapid.
