In lipsa de altceva mai bun

Ultimul sondaj CURS a dat analistilor o noua bataie de cap. Din motive care ne scapa, finantatorii comenzilor de sondaje prefera, in ultimul timp, sa afle opinia alegatorilor si in ceea ce priveste nevoia de schimbare. Gratie acestei inclinatii cu vadite note de patima, recenta investigatie CURS a pus opinia publica in fata unor rezultate nedumeritoare. Astfel, 48% la suta dintre romani vor ca in noiembrie 2004 actuala putere sa fie schimbata. In schimb, 42% dintre romani ar vota cu PSD la scrutinul pentru legislative. 41% la suta l-ar vrea pe Adrian Nastase presedinte, desi 69 la suta cred ca guvernul nu si-a tinut promisiunile. Cele doua grupe de rezultate stau pe masa analistului ca doua gramezi de legume pe taraba. Intr-o parte ridichiile, in cealalta – dovleceii. Greu de preparat o mincare de dovlecei cu ridichi. Sau invers, o mincare de ridichi cu dovlecei. Iesirea din dilema e prin Sarindarul cliseului banal. Unii apeleaza la explicatia simplista cu sondajele contrafacute. Altii cer ajutorul cliseului cu negura de toamna din capul romanilor. Asta, pentru ca analistii vad un paradox in cele doua rezultate. Cum e posibil, se intreaba ei intr-un avint de nedumerire satirica evidenta, ca 48% la suta sa vrea schimbarea actualului guvern si 42% sa voteze tot cu PSD? E o intrebare ce-si gaseste raspunsul intr-un efort de a patrunde dincolo de suprafata lucrurilor.

E normal ca alegatorul sa vrea un alt guvern dupa patru ani de la alegeri. Daca ar fi dupa el, alegatorul, guvernele ar trebui sa se schimbe o data la un an, asa cum la un an o data ar trebui sa schimbe apartamentul, masina, becul din tavan si nevasta. Orice schimbare aduce cu sine un spor in iluzia ca va fi mai bine decit acum, firea omeneasca alcatuindu-se astfel incit binelui prezent, dar existent, i se prefera mult mai binele viitor, desi ipotetic. Problema in democratie e ca un guvern nu poate fi schimbat decit daca se gaseste un altul care sa-i ia locul. De aia, democratia a inventat opozitia. Stind in acest loc al cirtelii, dar si al fagaduielii, partidele lupta pentru a convinge electoratul ca s-ar descurca mai bine la sefia tarii decit guvernul existent. Optiunea electorala in democratie e asemanatoare, ba chiar identica, optiunii din viata. In viata, intrebat daca ar vrea sa-si schimbe nevasta balciza cu subtirica Naomi Campbell, sotul va raspunde mai mult decit afirmativ. Marea problema e ca Naomi Campbell e doar o ipoteza. Singura femeie cu care ar putea fi schimbata nevasta balciza e colega de birou cu par in nas si picioare cit pilonii Podului de la Cernavoda. Si atunci, consortul va declara c-o voteaza tot pe consoarta.

Asadar, in adevarata interpretare a sondajului CURS trebuie sa ne luam drept calauza de lucru bine cunoscuta si binemucalita zicala frantuzeasca:

„In lipsa de altceva mai bun, te culci si cu nevasta-ta“.

In lipsa de altceva mai bun, votezi si cu PSD!