Diversiunea Rodica Stanoiu

Plecarea Rodicai Stanoiu de la Justitie a fost intimpinata cu un entuziasm rar intilnit in astfel de cazuri pamintesti. Televiziunile au dat stirilor titluri menite a sugera ca intreg teritoriul national a stat cu respiratia taiata asteptind sa vada daca ministra va fi inlocuita. Cind s-a aflat vestea remanierii, o rasuflare puternica s-a slobozit din piepturile de viteji, atit de puternica incit avioanele au fost nevoite sa ocoleasca spatiul nostru aerian. Suflul bucuriei romanesti risca sa le dea cu trenul de aterizare in sus. Simtind ca demnitara e pe duca, formatiunile de opozitie s-au reunit in conclavuri extraordinare pentru a-i cere demisia. In speranta ca romanii, in drumul lor spre urnele noiembriste, isi vor aminti c-au scapat de Rodica Stanoiu, gratie cuvintului raspicat al lui Theodor Stolojan sau Emil Constantinescu.

Ce mai incolo si incoace! La 14 ani de la Revolutie, si in prea plin scandal iscat de difuzarea peliculei „Sah Mat“, Romania pare sa reediteze momentul caderii lui Ceausescu. Lipseste doar strigatul lui Mircea Dinescu intrind in studioul 4. A cazut tiranul! Si din motivul foarte simplu ca bine cunoscutul poet intra mai greu acum in TVR decit in dupa-amiaza lui 22 decembrie 1989!

Acum 14 ani, dupa ce s-a racit entuziasmul, romanii au descoperit ca fusesera trasi pe sfoara. Pentru a salva sistemul, comunistii reformatori, in frunte cu Ion Iliescu, pusesera pe umerii lui Ceausescu toate necazurile sistemului. Oamenilor simpli li s-a inoculat credinta ca, o data cu plecarea lui Ceausescu, pe cuprinsul patriei se vor rezolva toate: si mincarea din belsug, si cresterea harniciei, si europenizarea Militiei. N-a fost asa. Asta pentru ca nu atit Ceausescu a fost de vina, cit mai ales sistemul.

Pastrind proportiile, un lucru asemanator s-a intimplat si cu schimbarea Rodicai Stanoiu. Doamna ministru a fost impovarata cu toate relele posibile din sistemul judiciar. Ba chiar si din Romania. A fost facuta responsabila de Raportul Emma Nicholson. De coruptia din tribunale, de lungimea interminabila a proceselor, de hotaririle aberante luate de unele instante.

Punct ochit, punct lovit! Daca pleaca Rodica Stanoiu, toate se vor rezolva de la sine. Baroneasa Nicholson va fi apucata de un nou val de simpatie fata de guvernul Nastase si va ateriza la Bucuresti cu un Raport zimbitor. Procesele se vor iuti. Coruptii vor intra la zdup, iar judecatorii vor da sentinte de nivelul inteleptului Solomon.

Nu stiu cum s-a ajuns la aceasta concentrare a marilor slabiciuni ale Justitiei pe seama unui singur om. S-ar putea sa fie o manevra de proportii a puterii, aranjata de strategii de imagine. S-ar putea sa fie si rezultatul bataliei dintre palate.

Indiferent de motive, sigur e ca abordarea starii Justitiei din perspectiva unui singur om e cea mai mare prostie din istoria postdecembrista a tarii. Problemele Justitiei bastinase nu sint din 2001, de cind a venit Rodica Stanoiu in fruntea ministerului. Nu sint nici macar din 1948, cind Justitia burgheza a devenit Justitie populara, judecatorii fiind controlati de vacari, iar vacarii, indrumati de activisti analfabeti. Problemele Justitiei noastre dureaza de vreun secol si ceva. De cind s-a decis, de catre boierii cu islice si anterie, transplantarea normelor europene pe corpul primitiv al societatii romanesti.

Slabiciunile sistemului ar fi trebuit sa faca obiectul unei dezbateri mai largi, mai aprofundate, pentru a descoperi viciile de fond si mai ales solutiile temeinice. N-a fost asa. Repetind schema cu Nicolae Ceausescu, societatea romaneasca a lasat sistemul intact. In subrezenia lui exemplara.