Mismasurile nu merg de multe ori la apa

Presedinta Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, Gabriela Coman, a explicat Comisiei pentru cercetarea abuzurilor din Camera Deputatilor de ce nu s-a adoptat nici pina acum pachetul legislativ menit sa reglementeze adoptiile internationale. Vina ar fi a institutiilor europene, care nu s-au pus de acord in ceea ce priveste forma finala. Inalta functionara nu s-a referit intimplator la taraganarea trimiterii la parlament a pachetului legislativ. Cheia scandalului de la Bruxelles trebuie cautata in incalcarea Moratoriului de catre Guvernul Romaniei la presiunile facute de diferiti lideri europeni. Aceste presiuni n-ar fi existat daca Romania avea o legislatie in domeniu. N-ar fi existat nici razboiul pornit de baroneasa Emma Nicholson impotriva noastra. Si intr-un caz, si-n celalalt, guvernul Nastase ar fi avut un aliat imbatabil: legea invocata. Numai ca explicatia data de Gabriela Coman e subreda. Altul e motivul pentru care Guvernul Romaniei n-a facut pe dracu-n patru pentru a adopta pachetul legislativ. Si anume pentru ca situatia ii convenea de minune.

Sa ma explic.

Suspendarea adoptiilor internationale pentru un an a fost decisa in 27 iunie 2001. S-a dat drept perioada un an, argumentindu-se ca intre timp guvernul va adopta pachetul de legi si-l va trece prin parlament. Suspendarea adoptiilor era, asadar, o masura logica. Avind in vedere ca nu exista inca un cadru legislativ menit sa preintimpine abuzurile, adoptiile se stopeaza. Repet, doar pentru un an. Au trecut, iata, doi ani si jumatate. Pachetul legislativ n-a fost nici macar inaintat parlamentului. Asta, deoarece, in vara lui 2001, guvernul Nastase descoperea ca adoptiile internationale pot fi un excelent mijloc de-a rezolva in stil romanesc unele probleme pe plan international. Sosit la Bucuresti pe 23 iulie 2001, premierul francez Lionel Jospin are mandat sa smulga o decizie favorabila adoptiilor. Motivul? Franta se numara printre primele tari care au luat copii din tara noastra. Numai in anii 1997-2000 a avut 1.020 de adoptii dintr-un total de 9.150 de adoptii din Romania. Alaturi de SUA, Italia si Spania. Din ianuarie 2001, 140 de cupluri franceze au obtinut aprobarea Comitetului Roman pentru Adoptii. De pe la jumatatea lui iunie, adoptiile au fost insa suspendate. Franta e o putere majora in Uniunea Europeana. Lionel Jospin nu poate fi refuzat. Drept urmare, Serban Mihailescu se deplaseaza in decembrie la Paris pentru a discuta cu familiile care facusera scandal. Se constituie o Comisie desemnata de guvern sa analizeze pina la 15 decembrie fiecare dosar in care adoptiile au fost legale si in binele copiilor. Pentru a da un temei juridic actiunii, pe 6 decembrie 2001, guvernul adopta o ordonanta de urgenta de modificare a ordonantei de suspendare. Se creeaza astfel posibilitatea ca guvernul sa incuviinteze anumite adoptii internationale. Altfel spus, ca guvernul sa aiba la dispozitie un instrument de cistigare a bunavointei unor lideri ai lumii. Nu neaparat in interes propriu. Sigur insa, un instrument menit a imblinzi criticile Uniunii printr-o practica balcanica si nu europeana. Practica europeana cerea ca respectivele critici sa fie imblinzite actionind deplin, responsabil, pentru asezarea Romaniei pe temeiurile statului de drept si ale economiei de piata. Asa s-a ajuns la lunga lista de personalitati straine carora li s-au rezolvat cereri de adoptii, lista incheiata cu Silvio Berlusconi. Cum baroneasa Emma Nicholson era cea care s-ar fi putut supara pentru utilizarea adoptiilor ca moneda de schimb, guvernul s-a straduit s-o imbuneze tot cu mijloace dimbovitene. La un moment dat, guvernul s-a decis sa n-o mai imblinzeasca. Baroneasa s-a suparat si si-a jurat ca ne-o coace. Si ne-a copt-o.

Nu s-ar fi intimplat acest lucru daca Guvernul Romaniei adopta pachetul legislativ. Daca nu se tinea de mismasuri. Scandalul care loveste tot mai tare in temeliile guvernului e o dovada ca in Europa la care jinduim mismasurile nu merg de multe ori la apa.