Omul zilei

Carnavalescul vietii noastre politice e la ordinea zilei. Da tonul. Presa, televiziunile se distreaza de minune inca de la inceputul anului. De ce ne-am ocupa de teme grave, care se vind si prost, cind putem sa ne dam in stamba cu glumite & momite. Politicienii o tin pe a lor, asa ca toata lumea ride, cinta si danseaza. Un prilej e vizita lui Iliescu la Vaslui, unde saracimea l-a intimpinat cu aoleo. Cum iti merge? Multumesc, prost. Bineinteles, zimbetele de rigoare nu au lipsit. Fiecare a inteles ce a vrut. La Sinaia, Nastase s-a amuzat de minune pe seama investitorilor straini, spunindu-le verzi si uscate. Vorba aia: „Multi si prosti“. Eh, nu multi. Anul trecut chiar s-au imputinat, nimeni nu s-a repezit cu paralele, sa le arunce pe apa simbetei in Romania. Deci nu prea prosti. Nu cumpara zisele premierului, chiar daca acesta e alarmat de putinatatea banilor intrati in tara. Nici nu e de mirare. Guvernul care face zilnic un spagat mare intre o capra riioasa – adica romanul obisnuit, sarac, mereu infometat – si o varza. Aia de Bruxelles. Nici Nastase nu se ia prea in serios. Vorbele se duc, o stie prea bine. Miine nu isi va aminti ce a spus azi. Cert este ca am auzit ca nu facem privatizari la kilogram, nu negociem cu spatele la perete etc. Mai era un minut si trebuia sa li se faca respiratie artificiala sarmanilor investitori. Cert este ca unii se uitau cam speriati spre usi, sa vada daca nu apar niste bodyguarzi sa ii dea afara. Ce a spus premierul suna bine intr-o republica sud-americana dupa un puci reusit. La Bucuresti insa, suna prost. Stam cu miloaga pe la colturi si tinem si coada sus. Noroc ca sint si culisele, unde de regula guvernul spune altceva. Oricum, Nastase nu a stirnit interesul investitorilor. Dinsii si-au notat in carnetel si au plecat spre alte zari.

Saptamina trecuta, si Basescu ne-a ametit de cap, cind a spus ca nu mai vrea Primaria de Bucuresti. Nu cumva sa il lase pe amicul Stolojan singur in campanie! Nu ar vrea sa para un dezertor si tine mortis sa puna umarul la greu. Adica se vede prim-ministru sau pe acolo. Cui lasa primaria? Ce succes ar mai face Alianta PNL/PD fara candidatura sa nu se prea stie. Si fara succes, ce sanse or fi la generale? Nexam. Dar Basescu e un trouble maker, nu sta linistit, nu are vorba. Dar mai e timp. Uite! Vadim Tudor ridica statui prin provincie, hodoronc-tronc. Si anume, a unui fost prim-ministru israelian asasinat de extremisti. Puschea pe limba. Ideea e simpla. De ce ar intra Stolojan in rundul doi la prezidentiale? Zestrea de acum nu ii ajunge sa fie sigur. Va infrunta candidatul PSD pentru Cotroceni? Incearca sa mai agate ceva electorat. Si atunci, uite, se produce o schimbare la fata. E comedie, o cacealma sau chiar un joc de poker politic? Destui isi sparg capul cu scenariile, mai mult sau mai putin supusi greselii, ca, bre, oameni sintem. Dar si prada intoxicarilor de tot felul. Serviciile speciale vegheaza. Si presa la fel. Si cad cortinele de ceata, de nu se mai vede om cu persoana.

Dar omul zilei este totusi Gigi Becali. Intrarea lui in politica a stirnit hohote de ris, surisuri dispretuitoare, si altele la fel. Omul e agramat, dar face audiente maxime cind apare la televizor. In plus, are bani multi. Circa 300 de milioane dolari, dupa spusele sale. S-a aratat nemultumit de ancheta de la revista Capital, care il acredita cu numai jumatate din suma. Si-a convocat ciracii la hotel Marriot, duminica, si a facut ravagii in fata camerelor de luat vederi. Sa spunem ca presa s-a inghesuit sa vada spectacolul. Orice aparitie a sa stirneste hazul, iar lumea se uita. Vrea sa il vada pe acest tip caraghios, venit de jos, care nu stie multe, dar are un club de fotbal si spune si face ce vrea. Poate cumpara orice, poate sa agreseze pe oricine si nu i se intimpla nimic. Averea sa tine pe oricine la distanta. El apare imaginatiei populare ca un fel de haiduc, o razbunare a omului simplu care flaminzeste. Acest Becali a reusit. Asta pare unora o satisfactie de ajuns de mare. Daca va lua si voturi, vom vedea. Si de unde? De la PRM? De la PSD? Deocamdata, distractia e in toi. De ce sa ne punem intrebari grele si sa ne stricam digestia!