Omul si sistemul

Una din axiomele sociologiei este ca sistemul influenteaza oamenii. Daca pui oamenii in situatii anormale, ei se comporta anormal. Daca ii pui in situatii normale, ei se comporta normal. Problema este ca intr-o societate sint foarte multe sisteme care traiesc simultan si uneori sint conflictuale. Iti trebuie foarte multa tarie de sine, foarte multa ratiune sa te descurci onorabil intr-o societate cu multe sisteme de referinta.

Discut cu mai multi cunoscuti care traiesc in mediul universitar, unii de o viata, altii de citiva ani. Ei imi spun un lucru uluitor. Ceea ce a facut dl. Mircea Beuran nu este anormal in sistemul universitar romanesc. El nu este singurul conferentiar universitar care si-a luat doctoratul cu lucrari plagiate. Sistemul este strimb si produce orori.

Salariile in sistemul universitar sint foarte mici. Un conferentiar cistiga cam 200 de dolari pe luna in mina, ceea ce abia ii ajunge pentru traiul zilnic. Ca sa cistige mai mult, un conferentiar universitar are trei cai principale. Profesorul nostru poate sa isi mai ia ore la o universitate sau chiar mai multe, unde preda acelasi curs pe bani ceva mai multi. Cererea de cadre didactice universitare este mare, oferta – destul de mica, asa ca universitatile particulare platesc ceva mai bine decit statul. O a doua cale este sa-si faca o mica firma cu care sa-si incerce norocul in comert, consultanta, cercetare, mica industrie. Iar o a treia cale este sa-si mai ia o functie in sistemul de stat, de exemplu sa fie director de institut de cercetare, consilier in vreo intreprindere sau in administratia publica etc. Asa se intimpla cu multi dintre politicienii romani, care fie provin din lumea invatamintului superior, fie la un moment dat s-au intersectat cu aceasta lume. Emil Constantinescu a ramas profesor universitar si in timpul mandatului sau prezidential. La fel Adrian Nastase, Rodica Stanoiu (daca nu ma insel, dinsa este chiar decan la o facultate particulara de drept), Ioan Mircea Pascu, Valeriu Stoica, Radu Vasile si citi altii. Nu este nimic rau. Si eu am avut profesori universitari care aveau functii inalte in stat si in partid, cum era Mircea Malita, ministru de externe la inceputul anilor ’70, sau Miron Constantinescu, secretar CC tot in acea vreme. Ne duceam cu placere la cursurile lor nu atit pentru continutul cursurilor, cit pentru informatiile colaterale pe care ni le dadeau, inevitabil legate de munca lor. Si acum tin minte doua ore de curs cu Miron Constantinescu despre ridicarea si asasinarea lui Salvador Alliende, nefericitul presedinte socialist al statului Chile, asasinat de junta militara sprijinita de CIA.

Cum salariile sint mici, oamenii sint obligati sa caute surse alternative de venit. Cererea de cadre universitare este mare, oferta mica, deci, daca ai un grad universitar, gasesti mai usor de lucru. Gasesti de lucru si in afara sistemului universitar, fie in lumea administratiei publice, fie in domeniul politic, fie in sectorul economic privat sau de stat. Dar daca lucrezi in afara sistemului universitar nu mai ai timp de lucrarile universitare. Iti tii cursul si seminariile, te duci la examene si atit. Avind o anumita pozitie in administratie sau in politica sau bani din comert, poti sa negociezi o scadere a nivelului cerintelor academice fata de tine. Adica poti sa publici citeva carti si articole in colaborare cu unii buni in meserie, dar mai slabi de inger, sa tii niste comunicari stiintifice pe care iti pui numai semnatura sau iti dai un doctorat cu o teza necitita de nimeni, ca, daca ar citi-o altcineva, ar vedea usor ca multe pagini au mai fost publicate.

Rezultatul este ca lumea universitara se deterioreaza. Standardele de calitate scad. Studentii sint din ce in ce mai slab pregatiti. Profesori slabi, studenti slabi, atunci unele examene se dau pe spaga. In loc ca valorile universitare sa le conduca viata, banii in plicuri ii ghideaza. Nu pe toti, nu peste tot, nu tot timpul. Dar procesul exista si produce aberatii ca, de exemplu, un senator, profesor la cinci universitati particulare, decan la a sasea si plagiator. Nu am pe nimeni in gind. Spun doar ca este posibil. Este ca si cum ai avea un educator pedofil. In loc sa educe copiii, ii perverteste. Sigur ca persoana trebuie eliminata din sistem. Dar in acelasi timp sistemul care a admis-o, a promovat-o si a sustinut-o trebuie schimbat. Inainte de a acuza oamenii trebuie sa schimbam sistemele.