SPAGA STORY

Nu stiu de ce, dar afacerile de coruptie tin iar prima pagina peste tot. Ca sa nu ne mai amintim de referendum, a venit bomba cu ministrii demisionari. Mai curind demisi. Doamna Puwak, la Roma, a aflat ca isi daduse demisia cind a fost intrebata de un jurnalist. Dl Serban Mihailescu era luni negru de suparare prin cladirea guvernului. Nu era deloc senin, cum ar fi trebuit sa fie cineva care luase o mare decizie. Beuran e ministrul cu stagiul cel mai scurt in zona excelentei sale. A devenit de o saptamina din nou „dl doctor“. Nu va mai fi nici profesor. Afacerea de plagiat a fost deja dovedita de universitari. Omul a cazut intr-un fel cam ca prostul, pentru ca in lumea medicala, dar si alaturi, prin alte campusuri, traducerile, plagiatele, compilatiile, lucrul cu negri sint regula, nu exceptie. Cred ca dupa 1948, promovarile universitare, academice, stiintifice in Romania s-au facut in 90% din cazuri pe asemenea lucrari „imprumutate“. A facut omul ce a vazut in jur, ce a mostenit ca practici. Beuran a fost dat in git de adversarii Domniei sale dintre medici. Probabil, colegi din imediata apropiere. Asa e intre frati. El trebuie sa plece, pentru ca a fost prins la furat. Dar cu asta, coruptia nu e terminata in sanatate. Trebuie totusi de undeva sa se deruleze ghemul. Bani negri, plagiate, comisioane, spagi… Gasesti aici tot ce vrei. Iar bolnavul sta prin holurile spitalelor si nu are cine sa il ingrijeasca. Feudele profesorilor, sefilor de clinici sint orientate spre a face profit pentru baronii medicinei. Ei se opun cu indaratnicie schimbarilor. Tonul il da chiar statul, cind sterpeleste banii sanatatii si ii paseaza pe blat la Ministerul de Finante. Bineinteles, cu un motiv bunicel: ca s-a facut risipa cu sediile somptuoase, cu achizitionarile de echipamente si medicamente etc. Ce mi-e turcul si pistolul. Si acel minister e tot statul, adica tot risipa.

Dar a bani miroase si in reteaua de ofiteri, care o luase tare pe cont propriu. O mafie cu epoleti, cum s-a spus, pusa pe fapte de arme eroice. PNA a intrat tare in galonati, in patriotii-sefi ai tarii, care ar fi trebuit sa ne apere, si nu sa ne jefuiasca. Oamenii au depus juramint, erau sub uniforma. Sa vedem asadar cum stam la capitolul onoare cu dumnealor. Ce zice Armata? Nu stiu. Dar oricum iese sifonata tare din povestea asta cu petrol. Afaceri necurate, parale multe. Pofta e de neoprit, sa recunoastem. Raul poate aparea oriunde. Si la civili, si la ceilalti. Armata nu e separata de restul societatii. Asa ca uite, mai dam de dracu’ citeodata. Politia si ea a fost prinsa cu ocaua mica. Baietii de la Circa 5 sint doar un exemplu. Uitindu-ne mai atent vom vedea alte retele mari si mici, care mina in mina cu lumea interlopa … se descurca binisor. Pina cind vine o campanie de presa sau dinspre guvern si mai cad citeva popice. De obicei, cad fraierii care nu si-au luat masuri de siguranta din timp. Mai cade cite un cap. Dar sistemul ramine in loc. Balaurul lasa unul, dar supravietuieste.

Povestea cea mai tare din aceasta saptamina, si chiar o surpriza, a fost cu Serban Mihailescu, alintat de Le Monde cu Miki Bacsis. Nu stim ce afaceri invirte acest domn si daca invirte. Dar totdeauna in jurul lui a existat o aura de coruptie, de bani negri. A planat un dubiu asupra onestitatii sale. Se stia ca invirte multe prin Palatul Victoria si daca vrei sa iti rezolvi ceva trebuie sa ajungi la el. Ba s-a zis ca era conectat cu primul-ministru, caruia ii reprezenta interesele. Vorbe, vorbe, vorbe. Cert este ca de data asta, dupa afacerea cu Virgil Teodorescu, fost ofiter acoperit al Securitatii care lucra in aparatul guvernului inca din anii ’70, povestea a ajuns la un sfirsit. Si Serban Mihailescu semna condica la guvern, tot din anii ’70. Probabil ca insistentele Bruxellesului au fost decisive in scoaterea sa din joc. Cum la 5 noiembrie ne asteapta raportul de tara, un hop foarte greu, Nastase a decis sa faca marea mutare a acestui an si sa ii demita pe cei trei. Si premierul ameninta si cu alte trimiteri la plimbare. Semn ca treaba e groasa si nu mai tine.