Curat constitutional! Muzica! Muzica!

Plangerile inaintate Biroului Electoral Central in legatura cu neregulile si fraudele petrecute la referendum n-au impresionat pe nimeni dintre cei care ar fi putut, macar, sa le regrete pentru a ne asigura ca ele nu se vor repeta la alegerile legislative. Pana si Curtea Constitutionala a considerat ca ele nu merita nici o atentie. Incat totul s-a terminat ca in finalul „Scrisorii pierdute“ unde Pristanda striga vesel: „Curat constitutional! Muzica! Muzica!“ Dupa care cade cortina.

Se pare ca in privinta seriozitatii cu care autoritatile trateaza chestiunea „suveranitatii poporului“ nu s-a schimbat mare lucru in secolul (de fapt, mai bine de un secol) trecut de la alegerile ridiculizate de Caragiale. Ba, am putea spune ca trahanachii si tipatestii de la 1884 erau mai diletanti in materie de masluire a alegerilor. Nu le trecuse prin cap solutia cu urna mobila purtata, la vanatoare de voturi, prin magazine, pe strazi si prin piete. Si nu se gandise nimeni sa organizeze tombole in sectiile de votare. Mijloacele folosite atunci erau mai sarace, dovedind mai putina fantezie decat acum cand in unele comune, cum ar fi Fundul Vaii, din Vaslui, procentul participarii la referendum a fost de – atentie – o mie la suta! Vor fi avut, probabil, o contributie pretioasa la asta si „sosonarii“, cum sunt alintati trepadusii folositi de PSD pentru a duce din usa in usa ordinul de la partid.

Fiindca asa a sunat ordinul de la centru: nu conteaza mijloacele, ci scopul! Organizatorii referendumului n-au parut catusi de putin interesati ca romanii sa cunoasca schimbarile intervenite in textul Constitutiei si sa voteze, deci, in cunostinta de cauza. Singura lor obsesie a fost, se pare, depasirea pragului de 50 la suta. De unde si emotiile pe care le-au incercat cand atingerea acestui prag a fost amenintata. Emotii care au suspendat si legile. Tocmai cand se vota legea fundamentala a tarii, ceea ce spune multe despre respectul acordat democratiei la noi.

Si nu numai democratiei. Catavencu cerea Europei „sa-si vaza de trebile ei“. In 2003 discursul e altul. Toata lumea e de acord cu Farfuridi, ca „Europa sta cu ochii atintiti asupra noastra“. Dar asta n-a fost un impediment pentru ca, in plina ofensiva propagandistica europeana, sa triumfe spiritul dambovitean.

Recunosc, totusi, ca am o dilema in legatura cu reactiile mai-marilor nostri dupa referendum. Oare guvernantii nostri chiar nu inteleg de ce atatia romani n-au vrut sa mearga la urne? Ori se prefac ca nu inteleg, multumiti ca au trecut hopul? Daca prima ipoteza e adevarata, am putea vorbi de o ruptura intre „Romania oficiala“ si „Romania reala“, de fapt un fel de „cortina de fier“ interna care-i separa pe „alesi“ de cei care i-au ales. Daca, dimpotriva, a doua ipoteza e cea adevarata, adica daca oficialii nostri se prefac ca nu inteleg, ar trebui sa vorbim de cinism.

Din pacate, in ambele situatii cauzele care au dus la absenteism raman neelucidate. Caci aceste cauze nu tin, cred, nici de vremea rea, care ar fi inhibat dorinta multora de a merge la urne, nici de indiferenta. Si, cu atat mai putin, nu au nici o legatura cu integrarea noastra in Europa. Ion Iliescu si altii au preferat explicatia dezinteresului civic. Drept care Iliescu a propus intr-o declaratie de presa, de dupa referendum, sa fie eliminat pragul prezentei la vot. Primul ministru a fost de acord cu aceasta idee. Ceea ce nu ma mira prea tare. De la o vreme, Nastase, preocupat, probabil, de viitorul lui politic, nu-l mai contrazice pe Iliescu.

Explicatia absenteismului e, dupa parerea mea, alta, nu dezinteresul civic. Toate sondajele din ultima vreme au remarcat o indepartare de „politic“ a romanilor, care uneori ajunge pana la dezgust. Aceasta respingere a „politicului“ e, fara indoiala, un pericol pentru democratia romaneasca. Acum e si mai clar ca avem nevoie neaparat de o reforma care sa redea romanilor increderea pierduta in politica. Altminteri, s-ar putea deschide drumul unor surprize urate. Si tocmai asta nu inteleg ori se prefac ca nu inteleg guvernantii nostri? Ar fi trist.