Campania care a prapadit banii

Romania a oferit lumii de azi o premiera: o chestiune de stricta optiune politica si-a gasit rezolvarea in apelul la instrumentele publicitatii strict comerciale. E vorba de participarea cetatenilor la referendumul pentru revizuirea Constitutiei. Vedete ale unor emisiuni de divertisment TV, ale sportului cu piciorul sau cu mina si ale muzicii galagioase au fost platite pentru a face reclama Legii fundamentale a tarii, ca si cum aceasta ar fi fost o noua marca de guma de mestecat. La putin timp de la declansarea campaniei publicitare, numerosi intelectuali si-au exprimat dezgustul, ba chiar si revolta fata de un asemenea spectacol de prost gust, prin care o problema politica era scoasa din spatiul dezbaterii pentru a fi aruncata in cel al vinzarilor la produse de lenjerie intima. Criticilor li s-a raspuns de catre guvern si de catre analistii de familie ai puterii ca o astfel de abordare se bazeaza pe o cunoastere a omului simplu, deseori diferit in reactii de intelectualul complicat sufleteste.

Ar fi fost normal ca acum, dupa incheierea referendumului, opozitia, presa, societatea civila sa ia in discutie eficienta campaniei in favoarea noii Constitutii. S-ar fi impus aceasta nu de dragul de a verifica daca premiera romaneasca ar putea imbogati patrimoniul spiritual al umanitatii, ci pentru ca stihia de clipuri televizate si de spectacole muzicale a fost platita din bani publici. Un guvern trebuie tras la raspundere pentru felul in care cheltuieste banii cetatenilor. Si in cazul referendumului n-a fost vorba de bani putini. Din nefericire, nimeni n-a abordat pina acum acest subiect delicat. Toata lumea e antrenata in ciorovaiala privind corectitudinea referendumului. Un posibil motiv al tacerii asupra acestui subiect ar putea fi si faptul ca multi cred dezbaterea inutila cita vreme prezenta la referendum e considerata oficial satisfacatoare. Guvernul ar putea raspunde ca initiativa a fost geniala, cita vreme Constitutia revizuita n-a cazut. Da, numai ca felul in care s-a asigurat procentajul ridica mari semne de intrebare asupra acestei afirmatii. Chiar daca nu s-ar fi comis frauda de care vorbeste opozitia, misiunea campaniei tot ar fi fost pusa sub semnul intrebarii. Mai intii, pentru ca procentajul s-a realizat in ultimul moment, gratie unei mobilizari hei-rupiste a activului PSD si a administratiei regimului actual. Campania a costat aproape noua milioane de dolari. Prea multi bani pentru o actiune care a fost transata in ultima instanta nu de vedetele siliconate, ci de activistii alergind cu urna dupa electorat. Iar capacitatea de mobilizare a activului PSD ne spune c-ar fi fost mult mai bine daca in locul clipurilor cu starlete care giugiulesc Constitutia, primarii, activistii si consilierii PSD s-ar fi apucat sa lamureasca din timp populatia.

Nu putem trece cu vederea nici ponderea uriasa a populatiei rurale in procentajul final. La sate, prezenta la urne a fost cu 20% mai mare decit cea din mediul urban. Se intelege ca locuitorii satelor s-au prezentat la urne numai si numai datorita activului PSD. Asta, in timp ce locuitorii oraselor, beneficiari ai tuturor posturilor de televiziune pe care s-au revarsat clipurile zbanghii, au dat cu flit Legii fundamentale. Banii au fost aruncati in vint. Si, in aceste conditii, n-ar trebui sa ne intrebam in buzunarele cui s-au dus?