Tranzactii imobiliare

Anul acesta, un prieten bun ma toaca la cap vreo trei saptamini si accept, impreuna cu sotia, sa mergem la mare in Grecia. Am mai fost, dar in vremurile bune si cu taxe mici, prin 1996-1997. De atunci, concediile noastre s-au petrecut printre masinile incinse de caldura din Bucuresti, citeva zile pe malul Borcei, la pescuit si alte citeva zile la tara. Dar anul acesta ne adunam economiile, ne facem toate calculele, ne imprumutam de bani (ciudat: oricite calcule faci, pina la urma tot te imprumuti) si plecam.

Nu vreau sa povestesc nimic de Bulgaria. Dusul si intorsul ne-au costat 100 de euro, in hirtii de cite zece, contributie voluntara la bunastarea politiei bulgare, altfel mult mai amabila decit acum sase-sapte ani: iti ia spaga in limba engleza. Se vede clar un progres pe calea aderarii europene. Ai nostri se multumesc cu mult mai putin, iar unii par a fi deja sectanti. Cind ne-am intors din Bulgaria, pe drumul dintre Horezu si Rimnicu Vilcea, un politist i-a luat nevesti-mii carnetul de conducere pentru exces de viteza. Nici euro, nici lei, nici dolari nu l-au induplecat. Carnetul si gata. Nici nu stiam ce sa fac: sa pling ca nu am obtinut iertarea pe spaga sau sa ma bucur ca politia romana iese din faza spagii si intra in faza fundamentalismului legal? In Bulgaria te uluiesc totdeauna frumusetea peisajului, calitatea exceptionala a drumurilor si sentimentele xenofobe ale politistilor. Politistii par perpetuu a spune ca turistii ii deranjeaza. Dar nu despre Bulgaria este vorba aici.

Macedonia era cum am lasat-o. Cimpii framintate, pe care aproape vezi cu ochii mintii armatele lui Filip al doilea si ale fiului sau, Alexandru Macedon, porniti dintr-o regiune sanatoasa si bogata sa cucereasca lumea larga. Sate apropiate unele de altele, cu strazi mici, desenate pentru magari cu sarsanale in spate, unde te astepti oricind sa apara Zorba in cautare de retina (un vin ieftin, amestecat cu rasina de pin, ca sa nu se strice) si pe unde hoardele de turisti haladuie in voie. Grecia are ceva peste zece milioane de locuitori si douasprezece milioane de turisti in fiecare an. Drumuri perfecte, centuri de ocolire a oraselor, reimpaduriri masive, parcari cu apa curenta si cosuri ecologice pentru gunoaie. Jumatate din produsul intern al Greciei este generat de firme de stat, dar PIB-ul Greciei este de 200 de miliarde de dolari la zece milioane populatie. Noi avem 40 de miliarde de dolari la 22 de milioane populatie. Cam 30 de miliarde de dolari vin in Grecia in fiecare an de la turisti si cam sapte miliarde vin de la Comisia Europeana, pentru dezvoltare si servicii publice.

Trecem cu feribotul pe o insula si minunea greceasca ne apare din nou in fata ochilor. Zeci de case de vacanta, puse la dispozitia turistilor la preturi mult mai mici decit in Delta Dunarii sau pe Litoralul Marii Negre. Mici restaurante cu mincare buna, multa si destul de ieftina, daca nu bei alcool. Alcoolul e scump, ca si tigarile. Munti care se preling in mare, ca poti vedea pini care parca se hranesc cu apa sarata. Marea albastra, cu adevarat curata, iar micile plaje abia gasite printre munti, curatate in fiecare seara de sticlele goale si pachetele de tigari lasate de turisti. Turistii sint la fel peste tot, numai serviciile de curatenie difera. Fiecare loc istoric este atent semnalizat. Bine intretinut, uneori spectaculos, alteori banal, dar totdeauna evocind ceva din istoria cruciala a Greciei. Daca nu o stii, poti cumpara carti relativ ieftine in toate limbile pamintului, mai putin romana. De altfel, la chioscurile de presa gasesti ziare in engleza, daneza, germana, sirba, maghiara, ceha, rusa, bulgara, numai in limba romana gasesti una-doua publicatii, care apar cind ies de sub tipar, vorba lui Caragiale, scoase de diaspora din Atena. In fiecare dimineata citeam citeva pagini, impreuna cu sotia, dintr-o istorie a insulei pe care stateam si ne minunam cite se intimplasera in ultimii doua mii pe ani pe citiva kilometri patrati.

Cind sa plecam, toate familiile cu care eram impreuna isi propusesera sa cumpere cite o casuta, unii luasera adrese de agenti imobiliari, altii isi alesesera deja locul. De fiecare data cind mergem cu cineva in Grecia este aceeasi poveste: toti, sau aproape toti, daca ma exclud pe mine, vor sa cumpere ceva acolo.

La doua zile dupa ce m-am intors acasa, inca nedumerit ce trebuie sa gindesc despre politistul din Vilcea, ma intilnesc cu trei familii de cunoscuti care plecau definitiv in Canada. Povesteau incintati cum isi vindusera apartamentele.