Continua bancurile proaste la Universitatea

In razboiul dintre Costel Mitrita si Sorin Cirtu a pierdut Cirtu. Cu siguranta, in scurt timp va pierde si Mitrita, daca nu a si pierdut deja. Pentru ca asta a urmarit, de la bun inceput, Dinel Staicu, omul pentru care regizarea unor asemenea conflicte reprezinta sarea si piperul vietii.

Mitrita si Cirtu ar fi putut face o echipa redutabila. Primul, considerat o „eminenta cenusie“ printre smecherii orasului, avea capacitatea sa-l atraga pe Staicu in fel de fel de combinatii, benefice pentru Universitatea.

La rindul sau, daca ar fi avut sprijinul lui Mitrita, ca de dusmani oricum nu ducea lipsa, Cirtu putea sa refaca Universitatea si sa inchege o echipa la fel de solida ca in ’91, anul in care a realizat eventul.

Din pacate, in vara a inceput conflictul. La solicitarile lui Cirtu – Cornea, R. Stancu, Mazilu, Chihaia, Paduret, Irimia, Lazar, Mitrovici, Panc -, Staicu, consiliat de Mitrita, a raspuns cu Njock, Borbely, Preda, Murgan si, mai apoi, Stinga, jucatori care nu se pliau deloc pe ideile antrenorului.

Lasat practic fara linie de mijloc, dar si fara atacanti rapizi (intre timp, i se facuse vint si lui Ionut Savu), Cirtu s-a vazut nevoit sa renunte la planurile sale si sa imprime echipei un stil complet strain de spiritul Craiovei, cu mingi aruncate catre uriasul Njock, un virf puternic, dar fara viteza, si cu un control defectuos al balonului.

„Atunci a gresit Sorin, in vara!“ – a spus recent prietenul lui Cirtu, Victor Piturca, un stelist adevarat care, in acelasi timp, recunoaste ca este si suporter infocat al Universitatii. Om dintr-o bucata, Piturca a mai comentat ca, in conditiile in care fusese practic luat la misto in ceea ce priveste transferarile, Cirtu trebuia sa-si dea urgent demisia si sa-si lase conducatorii sa antreneze „caricaturile“ pe care le plateau sa joace fotbal.

Culmea este ca, in vara, Sorin chiar planuia sa plece. S-a razgindit insa din cauza unor „pusti“ – Rada, Stancu, Murgan, Plesan, Stoianof, Tudor – pe care ii promovase cu curaj in prima echipa si cu care intentiona sa lucreze asiduu pentru a-i face, in timp, buni de Nationala, experiment care, cu ani in urma, ii reusise cu alti „actori“ (Stinga, Papura, Cristescu, N. Zamfir, Gica Craioveanu…).

Disperat ca are doar dusmani in club, invidiosi inclusiv pe imaginea mult mai buna a antrenorului, ba chiar si pe relatia excelenta a acestuia cu Gica Popescu, Cirtu si-a dat in cele din urma demisia. Acelasi lucru l-ar fi facut si Costel Mitrita, dar, in acest caz, chestiunea este mai delicata. In sensul ca Mitrita si-a mai dat vreo doua demisii, si de fiecare data, ca si acum, Staicu a spus ca el se consulta in continuare cu bunul sau prieten… Mitrita.

Pe de alta parte, n-ar fi exclus ca si Mitrita sa-si fi dat seama ca a pierdut si el, si Cirtu, si ca, de fapt, pe Staicu nu-l doare gura sa spuna ca „omul meu de incredere este Costel Mitrita“. Cert este ca Universitatea nu prea mai arata ca un club de fotbal respectabil, ci seamana, mai degraba, cu un bordel. Pai, n-ati vazut ce reactii au avut Hagi, Rednic, Lacatus si Ienei in momentul cind au aflat ca locul lui Cirtu a fost luat de… Dinel Staicu? „Domnilor, intrebati-ne de lucruri serioase, ca bancuri cu olteni stim si noi!“ – au raspuns, la unison, oamenii de fotbal adevarati.