O concesie facuta mentalitatilor de provincie a Europei

Se vorbeste de la toate tribunele si pe la toate raspintiile de admiterea Romaniei in Uniunea Europeana. Dupa trancaneala cu interesul national, cu fericirea ce se va revarsa asupra natiunii dincolo de orizontul lui 2007, urmeaza obligatoriu propozitia cu standardele de indeplinit. Sint multe aceste asa-zise standarde. Asa-zise, deoarece printre cele adevarate se furiseaza parsiv si false pitiri ale intereselor PSD sub poalele functionarilor de la Bruxelles. Lucru curios, printre standardele mereu invocate nu se regasesc si cele de mentalitate europeana, capitol la care Valahia noastra sta rau de vreo citeva secole. S-ar impune un efort deosebit pentru indeplinirea standardelor de mentalitate europeana ca singura solutie de a depasi mentalitatile provinciale, de Falticeni ai lumii civilizate.

Una dintre aceste prejudecati se refera la avocati. Prin statut, avocatul il poate apara pina si pe un individ transmis in direct masacrind cu mitraliera o scoala elementara. In tarile civilizate se admite ca si acesti cetateni trebuie sa beneficieze de aparare. Cu atit mai mult, trebuie sa aiba parte de o aparare profesionista, altfel spus, din partea unui avocat, un cetatean acuzat de coruptie, ba chiar si de trafic de droguri. Viata a demonstrat ca uneori astfel de acuzatii sint un pretext pentru lichidarea unor adversari politici sau de afaceri. Mai putine, dar nu excluse in democratiile avansate, astfel de cazuri domina in democratiile pubere, de la cea din Rusia pina la cea din Romania. Asa se explica de ce orice cetatean e considerat inocent pina cind judecatorul nu decide altfel. Lucrurile stau net diferit in societatile intirziate in mentalitati patriarhale. Aici isi exercita puterea devastatoare asa-zisa parere a opiniei publice. Si aceasta asa-zisa opinie publica, analfabeta la capitolul modernitate, considera ca un avocat care apara un ins acuzat de coruptie e un om in afara legii. Motivul? Prejudecata ca un ins anchetat pentru coruptie, chiar si cind acuzatia ascunde interese politice obscure, trebuie condamnat fara proces. Si, in acest caz, interventia avocatului e nu numai inutila, dar si imorala.

Guvernul Romaniei a dat recent o ordonanta de urgenta prin care li se interzice parlamentarilor avocati sa-i apere pe cei acuzati de coruptie sau de trafic de droguri. Gloriosul guvern n-a oferit si justificarea acestei decizii. Din discursurile liderilor PSD am intrezarit totusi argumentul ca imaginea parlamentului trebuie protejata. S-a vrut prin aceasta ordonanta sa nu se mai spuna ca parlamentarii ii apara pe corupti si pe traficantii de droguri. Prost educata, ramasa in mentalitati de dat in bobi, strada poate face o asemenea confuzie impardonabila: dintre un om acuzat de coruptie si un om corupt. Avocatii, fie ei parlamentari, extraparlamentari sau chiar extraterestri, daca vreti, se angajeaza sa apere un om acuzat de coruptie. Care om, pina la proba contrarie, adica pina la decizia judecatoreasca definitiva, e nevinovat. Cu atit mai mult se impune ca un asemenea om sa fie aparat de un avocat foarte bun, cu cit, asa cum aratam, acuzatiile de acest tip pot fi rodul unor razbunari politice sau mafiote. A considera ca apararea unui om anchetat de Ministerul Public e ceva dubios, ba chiar rusinos, inseamna a da cec in alb tuturor actiunilor Parchetului. Ori, in tarile civilizate, procurorul, chiar daca reprezinta statul, e doar parte in proces, parte egala cu cea reprezentata de avocatul apararii. A considera ca un avocat parlamentar se compromite aparind un om acuzat de coruptie inseamna a-l considera pe procuror superior apararii. Usor de recunoscut aici mentalitatea comunista care facea ca un om intrat in ghearele Procuraturii sa nu mai aiba scapare.

Si usor de recunoscut concesia facuta de partidul de guvernamint mentalitatilor provinciale. Asta in timp ce liderii PSD nu mai contenesc sa pledeze pentru intrarea noastra in Europa.