Excesul de zel si umilinta inutila

Anul trecut, in 2002, cam pe vremea aceasta, iulie toropitor de cald, Guvernul Romaniei semna un acord cu Statele Unite ale Americii pentru Curtea Penala Internationala. Curtea Penala Internationala este o institutie noua, care are dreptul sa judece cetatenii diferitelor tari dupa o jurisprudenta internationala. Curtea Penala Internationala este parte a unui proiect grandios, acela de a asigura pacea si linistea internationala prin crearea unor institutii capabile sa actioneze la nivel mondial. O asemenea institutie este Organizatia Natiunilor Unite, dar aceasta trebuie reformata, deoarece Consiliul de Securitate are cinci membri permanenti, invingatorii din al doilea razboi mondial, care dicteaza. O alta este Organizatia Mondiala a Comertului (inlocuitoarea Acordului General pentru Tarife si Comert – GATT), care lupta pentru transformarea lumii intr-o piata globala, unitara si echilibrata. La fel sint Organizatia Mondiala a Sanatatii, Acordul de la Kyoto privind protectia mediului inconjurator, Conventia ONU privind drepturile copilului etc. De fapt, reglementarea vietii internationale se poate face prin trei forme: acorduri multilaterale (cum este Kyoto privind mediul inconjurator), institutii internationale (cum este Tribunalul Penal International) si acorduri interstatale, bilaterale si multilaterale, cum sint Uniunea Europeana si NATO.

Tribunalul Penal International (TPI) a stirnit foarte multe controverse. Acordul de baza al acestei institutii spune ca TPI are dreptul sa judece crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii, indiferent ai carui stat sint cetatenii care ar fi comis crimele respective. Statele Unite ale Americii nu au vrut sa semneze acordul Tribunalului Penal International. Ele au sustinut si sustin ca legile americane sint destul de clare impotriva celor care ar comite crime de razboi si ca nu este nevoie de o justitie suprastatala pentru aceasta. Europenii sint mult mai experimentati in aceasta materie. Ei stiu ca poti veni la putere prin mijloace pur democratice si apoi sa comiti crime de razboi. Experienta europeana a secolului al XX-lea este destul de semnificativa in aceasta directie.

Presedintele Bush (nu stiu daca va amintiti, cel care a cistigat presedintia Statelor Unite ale Americii manipulind listele de votanti din statul guvernat de fratele sau) a ales o cale diplomatica mai putin obisnuita pentru a scoate militarii americani de sub jurisdictia TPI. Presedintele Bush a invitat diferite state sa semneze acorduri bilaterale prin care sa excepteze cetatenii americani de la amenintarea cu judecata internationala. Utilizind tot felul de mijloace, inclusiv unele asemanatoare cu proceduri mai putin utilizate in relatiile internationale, SUA au impus unui numar de state sa semneze acorduri bilaterale care submineaza autoritatea TPI, tribunal aparut ca urmare a unei initiative europene.

Din Europa nimeni nu a semnat asemenea acorduri internationale cu SUA. Nici membrii Uniunii, nici tarile candidate.

Numai Guvernul Romaniei a semnat.

Iar acum americanii fac presiuni ca Parlamentul Romaniei sa ratifice acordul semnat de guvern.

Ceea ce inseamna ca, daca Parlamentul Romaniei accepta sa ratifice acordul semnat cu SUA in privinta TPI, procesul de integrare al Romaniei in Uniunea Europeana se opreste. Romania nu ar mai indeplini criteriile politice de aderare la UE, singurele, de altfel, pe care le indeplinim in momentul de fata. Celelalte, respectiv economia de piata functionala, capacitatea administratiei publice si justitia independenta si eficienta, nu le indeplinim oricum.

Daca integrarea europeana a Romaniei se opreste, atunci Romania devine un fel de Turcia: membra NATO, dar nemembra UE. Sprijinul economic, financiar, moral, politic, diplomatic european s-ar opri. Intre Romania si Ungaria ar interveni vizele. Acordul Schengen ar fi, probabil, eliminat, iar cozile la ambasade s-ar relua.

De ce a semnat Guvernul Romaniei acest acord cu SUA? De frica. Frica de a nu fi primiti in NATO. De umilinta. Umilinta in fata celor puternici si cu bani multi. Cind alegerea era clara, intre Europa, ca uniune de state independente, si Statele Unite ale Americii, ca superputere, Guvernul Romaniei a ales SUA. Aceasta alegere arata ca unii politicieni romani au imaginea lumii impartite intre superputeri militare. Europa nu este o superputere militara, a fost multe decenii protejata de puterea militara a SUA. Bugetul Comisiei Europene este numai 1,25% din PIB-ul european, deci conducatorii Europei nu pot scoate din taxele platite de contribuabili un miliard de dolari pe saptamina pentru a finanta campanii militare si mari firme producatoare de echipament militar. Uniunea Europeana este un alt tip de organizatie decit Pactul de la Varsovia si NATO. Cum a disparut Pactul, asa va disparea si NATO. O cu totul alta lume se naste sub ochii nostri. Trebuie sa ai mintea clara si criterii politice foarte ferme pentru a alege in aceste vremuri tulburi.

Nu cred ca Guvernul Romaniei a ales bine.