Pace pe malurile Dambovitei

Avem si noi razboaiele noastre. Fara morti, fara bombe „inteligente“, fara comunicate zilnice, dar construite dupa regula razboaielor moderne, care impinge transeele in studiourile de televiziune si in redactiile ziarelor. Unul dintre aceste razboaie, poate cel mai zgomotos, a durat, daca nu ma insel, doi ani. El va intra in istoria Bucurestiului sub numele „razboiul dintre primarul general si consiliul general al Capitalei“ insotit de fotografii ale consecintelor: strazi precum cele din Bagdad, dupa ce rachetele americane au inceput sa piseze orasul celor „o mie si una de nopti“. Contand pe arma sa preferata, care e parul, mult mai eficient in conditiile noastre decat floreta, Traian Basescu a mers singur la lupta. Consilierii PSD, avand majoritatea in consiliul general, au beneficiat de „o coalitie“ in care au intrat primarii de sectoare, prefectul Capitalei, ministrul Administratiei Publice, dl Cozmanca, si chiar ministrul Finantelor.

Aparent, cel putin, razboiul acesta s-a incheiat in urma unei „medieri“ a sefului statului, care s-a dus in groapa cu lei de la primarie, contand pe respectul datorat functiei. In noaptea cand s-a ajuns la pace, partile au incetat sa se mai injure. Ion Iliescu a actionat, cum era de asteptat, cam ca Solomon, dand fiecarei tabere unele satisfactii si obligand fiecare tabara sa accepte concesii. Oricum, consilierii PSD ne-au facut noua, bucurestenilor, favoarea de a debloca, in sfarsit, creditele Bancii Europene pentru Investitii care pareau pierdute din cauza razboiului lor cu Basescu.

La sfarsitul sedintei de mediere, desfasurate cu usile inchise, Ion Iliescu a tinut sa remarce de cateva ori ca „este necesara intrarea in normalitate“. Ceea ce ar sugera, mai degraba, un armistitiu decat o pace, dar, oricum, e bine ca ostilitatile au incetat. S-a produs chiar incredibilul. Traian Basescu i-a facut o vizita lui Adrian Nastase la Palatul Victoria.

Sa speram ca urmarile se vor vedea si pe strazi. Caci Bucurestiul arata azi mai rau ca oricand. Cine n-a fost in Bucuresti de mai multa vreme are multe sanse sa-si faca, aproape la fiecare pas, cruce. Nu cred sa mai existe vreo strada care sa nu arate a paragina, datorita gropilor, de diverse marimi, pline de apa, de noroi sau de praf, si a trotuarelor devastate, unde risti permanent sa-ti rupi un picior. Explicatia? Simpla. Nu stiu ce ar fi facut Basescu, in calitate de edil-sef, daca n-ar fi trebuit sa se lupte cu coalitia formata impotriva lui, dar un fapt e cert: consilierii PSD i-au boicotat sistematic toate initiativele. Ei au dus un stupid si pagubos razboi politic impotriva unui primar general ales de bucuresteni ca sa aiba griji legate de oras, nu de sforile trase impotriva lui. Pe masura ce Basescu a devenit mai agresiv in acuzatiile aduse guvernului, consilierii PSD, indrumati din umbra sau nu, atacau in haita mai intaratati. Primarii de sector, de asemenea. Astfel, democratia se golea, practic, de sens. Mai rau: democratia era folosita pentru a compromite ideea de democratie in ochii bucurestenilor, din ce in ce mai exasperati de blocajul de la primaria Capitalei.

Dar scandalul acesta, curmat sau pus in paranteza acum, ridica si alte probleme. Pentru ca nu e singurul. Nu e un accident. La fel se intampla lucrurile si la Brasov, si la Cluj, si la Timisoara, unde primarii au alta culoare politica decat majoritatea consilierilor. Acelasi razboi de gherila purtat de consilieri impotriva primarului. Aceleasi inhaitari pe grupuri de interese pentru a pune mana pe diverse surse de bani. Si cred ca s-ar impune sa fie rezolvata in legea electorala o chestiune de principiu. Primarul este ales pe baza de vot uninominal, in timp ce consilierii sunt alesi pe liste de partid. Or, daca se intampla ca primarul sa fie dintr-un partid, iar majoritatea consilierilor din altul, cel ales cu vot uninominal este transformat in neputincios, pus in situatia sa nu-si poata respecta promisiunile in baza carora a fost ales, in vreme ce deciziile le iau cei ajunsi in consiliu sub umbrela partidului. E clar ca legea e rau gandita si ca samanta unor razboaie aberante, cum a fost cel de la primaria Capitalei, exista in ea.