Filosofia fiscala

O noua infruntare publica intre presedintele Ion Iliescu (peste 50% in aprecierea publica) si premierul Adrian Nastase (peste 50% in aprecierea publica), liderii mai noi si mai vechi ai unui partid de stinga, Partidul Social Democrat (peste 50% intentie de vot). Infruntarea se refera la impozitarea veniturilor de peste 10 mii de dolari pe luna cu 80%, asa cum a propus presedintele Ion Iliescu. Raspunsul premierului Adrian Nastase a venit ceva mai lent decit de obicei. Adrian Nastase a raspuns cu limitarea salariilor in regiile si societatile comerciale cu capital de stat din subordinea autoritatii centrale si locale si cu o propunere alternativa, respectiv impozitarea mai redusa a veniturilor mici. Deci nu supraimpozitarea veniturilor mari, ci impozitarea mai subtire a veniturilor mici.

Disputa nu este deloc minora. Daca despre alegeri anticipate sau alegerea presedintelui de catre parlament mai puteam spune ca sint mofturi (si chiar sint), impozitarea este o problema dureroasa in Romania de astazi.

Ceea ce se impoziteaza dur sint salariile, respectiv forta de munca sau oamenii care nu au altceva de vinzare decit capacitatea lor de a munci. Ca sa dai cuiva 300 de euro trebuie sa prevezi in buget 900 de euro, statul luind dublu decit ia omul. E drept ca taxele sint de doua feluri, unele merg la bugetul fiscal al statului, altele merg la fondul de pensii, fondul de sanatate, fondul de somaj si asa mai departe. Ministrul finantelor poate sa spuna ca nu ia mult de la oameni, poate ca nu va fi fiind mult 40% peste 300 de euro, dar cind aduni toate birurile vezi simplu ca decit sa ai un salariat cu acte, mai bine il platesti la negru sau cumperi o masina care face acelasi lucru pe care il face si salariatul. In industrie, se mai poate sa inlocuiesti un salariat cu o masina, dar in comert, in servicii medicale, in mass-media, in general in servicii, nu prea se poate. Ce masina poate inlocui chelnerul de la restaurant sau frizerul de la frizerie?

Daca forta de munca este supraimpozitata, capitalul scapa usor. Dividendele s-au impozitat ani la rind cu 10%, acum cu 5%. Impozitul pe profit se impoziteaza cu 25%, mai putin decit forta de munca. Altfel spus, statul roman protejeaza capitalul si usuca forta de munca. Este o eroare enorma pe termen mediu si lung, deoarece, dintre componentele cresterii economice, singura capabila sa se autoreproduca este forta de munca. Capitalul il mai imprumuti, dar forta de munca migreaza sau se ascunde in economia paralela.

Urmarea acestei situatii este ca impozitele mari pe forta de munca ii penalizeaza, de fapt, pe cei care sint capabili sa obtina locuri de munca bine platite. Daca impozitul ajunge la 80 % din anumite transe de salarizare, atunci inseamna ca impozitul nu este conceput ca o cedare din venit pentru a se asigura serviciile colective, ci ca o penalizare a performantei. De fapt, aceasta este semnificatia adinca a impozitelor: eu, ca particular, cedez statului ceva bani din venitul meu pentru a ma apara cu armata de stat, pentru a-mi da educatie minimala, pentru a mentine partidele politice si organismele politice in functie, pentru a-mi apara persoana si bunurile cu serviciile de politie. Dar statele moderne nu numai ca mentin armata, politia, serviciile de informatii, justitia, educatia publica, dar mai fac si servicii. Statul roman ne transporta pe CFR si pierde bani. Statul roman transporta presa si pierde bani. Statul roman ne ingrijeste sanatatea si pierde bani, creind coruptie si inegalitate sociala in tratamentul oamenilor. Statul roman ne ingrijeste drumurile si vedeti singuri cum arata. Statul roman ne da caldura in casa si fie ne arde la buzunare, fie nu ne da deloc. Cu alte cuvinte, pe linga functiile obisnuite (aparare, reprezentare etc.), statul ne face si servicii, de obicei proaste, scumpe si generatoare de coruptie.

Filosofia fiscala a presedintelui Ion Iliescu se bazeaza pe conceptul social-democrat ca statul nu numai ca trebuie sa ne reprezinte, dar trebuie sa ne faca si servicii. Nimeni nu a demonstrat pina acum ca serviciile de stat sint mai bune decit cele particulare sau chiar mai ieftine decit cele particulare. Filosofia fiscala a lui Adrian Nastase pare a fi scoasa din manualele liberale (europene) sau republicane (americane). El nu vrea sa limiteze veniturile mari, ci sa scada impozitele veniturilor mici. Adrian Nastase este nevoit sa intervina in salariile managerilor de regii pentru ca acestea sint inca proprietate de stat. Daca ar fi private nu ar mai fi avut o asemenea problema, iar diferentele dintre presedinte si premier ar fi de pura filosofie fiscala. Dar cum privatizarea se pare ca a inghetat in Romania, se limiteaza salariile prin decizii administrative sau cresteri de impozite. Acestea vor duce la cresterea coruptiei si a pietei negre. Oriunde cresc impozitele, creste si piata neagra. Oriunde cresc impozitele, oamenii cauta cai pentru a le evita. De data aceasta, guvernul trebuie sa se gindeasca de doua ori daca il urmeaza pe presedinte sau nu. Dar cel mai rau lucru ar fi sa nu faca nimic.