I l i c i

Lui Lenin i se spunea „Starik“, adica batrinul. A fondat un partid, maximalist, adica bolsevic. In aprilie 1922, Stalin, din dorinta lui Lenin, a devenit secretar general al partidului. Functia, la acea vreme, era una administrativa, nu politica. Nu a trecut mult timp, si Lenin si-a dat seama ca nu trebuia sa lase partidul pe miinile unui singur om. Atunci a scris un asa-zis testament politic, in care evalua liderii partidului- pe Stalin, pe Trotki, pe Buharin. El ii opunea, de fapt, lui Stalin pe ceilalti doi. Probabil, pentru el, formula in care voia sa lase mostenirea partidului era una in care mai multi lideri, baroni ai partidului, sa isi imparta puterea. I se parea mai sigur asa batrinului Lenin.

Ion Iliescu cunoaste bine istoria bolsevismului. Poate si-a adus aminte de acest episod in ultima vreme. Sint asemanari multe. El este fondatorul PSD-ului. Si in 1990, si in 1992. El l-a condus la victorii, l-a adus la putere etc. Si astazi este personajul cel mai popular, identificat cu partidul, desi inca din 2000, ca presedinte, nu mai este membru. Sint si deosebiri. PSD nu-si propune o revolutie si nici instaurarea dictaturii proletariatului. Lumea s-a schimbat mult. In plus, Nastase nu este un dictator si nici nu e Stalin. El este totusi omul cel mai puternic, chiar daca nu si cel mai popular, asa cum reiese din ultimul sondaj. Ca sef de partid si de guvern, are o putere de netagaduit. Asta i-a si creat probleme lui Iliescu. El se gindeste ca ar fi mai bine pentru partid ca aceasta putere sa fie impartita cu alti lideri. Cine crede ca Iliescu vrea sa il dea jos pe Nastase se insala. Dar ca ar dori o diminuare a puterii lui, asta e adevarat. Cind nu esti contestat, cind toate deciziile trec pe la tine, cind detii resursele, atunci abuzul, devierea de la linie sint inevitabile.

Sa fie acesta gindul secret pentru care Iliescu a trecut la un asalt deschis al „citadelei Nastase“? Care ar fi liderii de schimb? Steaua cui se ridica la orizont ? Intii, mai agreat a fost Vacaroiu, liderul curentului conservator din PSD. Ca fost prim-ministru vreme de patru ani, care nu a iesit din cuvintul lui Iliescu, Vacaroiu trecea drept un om de maxima incredere. Mai ales ca niciodata nu tinuse sa conduca el. Se lasase piua a doua, cum se spune. Iliescu a guvernat Romania nestingherit intre 1992 si 1996. Scandalul politico-financiar in care Vacaroiu a fost amestecat la inceputul anului trecut l-a scos insa din cursa.

Al doilea personaj agreat de Iliescu a fost Ioan Mircea Pascu. Agreat si de NATO ca un reformator de succes al armatei, el a fost in carti. Era dat de presa ca un eventual prim-ministru. De pilda, in cazul unei „defectiuni“ a lui Nastase si a echipei sale. Scandalul cu „dreptul la replica“, in care s-a bagat din imprudenta, i-a adus antipatia presei si i-a diminuat mult sansele sa devina nr. 1. In plus, el nu a reusit sa-si faca o baza proprie in partid. Trece doar omul lui Iliescu. Desigur, daca Iliescu ar reusi sa cistige partidul, Ioan Mircea Pascu ar fi iar cap de lista.

Anul trecut, Mircea Geoana a urcat scarile cite trei trepte deodata. E preferatul cancelariilor. Mai ales la Washington, el ar fi o carte cistigatoare. A devenit popular si in sondaje. Este identificat cu succesele romanesti de politica externa din 2002, mai mult chiar decit Nastase. Primul ministru mai trebuie sa plateasca puncte pentru saracie, coruptie si alte teme interne. Ceea ce nu e cazul pentru Geoana, care are – ca ministru de externe – doar beneficii.

Se gindeste Iliescu sa incerce impartirea puterii la virful PSD? Nu este exclus. Ultima sa campanie „afaceri sau politica “ este un asalt la adresa baronilor locali si de la centru, precum si impotriva oamenilor bogati din partid. Adica impotriva bazei lui Nastase din partid.