Bush sau Hanibal

Irakul a reusit ceea ce nu a reusit URSS intr-o jumatate de secol de razboi rece. Adica sa dezbine lumea occidentala. Franta si Germania nu privesc cu ochi buni o interventie militara in Irak. Argumentele sint diverse, dar ambigue. Probabil, intii de toate este unul de imagine. Cele doua tari nu vor sa lase impresia ca executa disciplinate ordinele venite de la Washington. Vor sa arate, mai ales, electoratului ca au propria lor voce. E si o chestiune de credibilitate externa. Europa se pregateste pentru acest secol, in care se vor infrunta trei forte, SUA, Europa si sud-estul Asiei, adica un bloc format de China, Japonia, Coreea. Gesturile de independenta occidentala era normal sa apara. Euro se tine bine, dolarul se clatina.

Economia pare ca incet, incet se asaza. Dupa 11 septembrie si catastrofa navetei Columbia, America pare intr-un moment de dificultate. Ea are nevoie urgenta de succese. Intr-o lume, postrazboi rece, in care America a ramas singura supraputere militara, sensibilitatile Parisului si Berlinului merg intr-o directie contrara. Ele vor sa isi configureze o noua imagine. Anii ’90 s-au dus. Desenul razboiului din Golf cu marea lui coalitie anti-Irak, din care facea parte inclusiv URSS, s-a sters. Raportul de forte, treptat, se schimba. Polemica Washington vs. Paris/Berlin pare sa ne spuna exact acest lucru.

Alta ratiune pentru situatia inedita este mai paminteana. Anume petrolul. Irakul dispune de rezerve practic nelimitate de petrol. Sta, de fapt, pe o mare de petrol. Irakul, in conditii de pace, ar putea fi o solutie pentru probleme demult nerezolvate.Toata aceasta zona – care tine din fostele republici sovietice, la nord, pina la Oceanul Indian, la sud – este extrem de disputata cu toate mijloacele posibile. Financiare, diplomatice, comerciale, politice si, iata, militare. E in joc nu doar dictatura lui Saddam Hussein, cum s-ar crede. E de mirare, de altfel, ca in 1991 nu a fost inlaturat, dupa ce a pierdut catastrofal razboiul. Dupa ce a invadat Kuweitul si a batut apoi in retragere. Aventura lui s-a terminat prost. Dar a ramas la Bagdad. Normal ar fi fost sa piarda puterea. Nu a pierdut-o. Ezitarile Occidentului din acel timp au dus la prelungirea unei situatii inacceptabile, din toate punctele de vedere. Criza irakiana a basculat ba spre tragedie, ba spre comedie. Am asistat la un joc de du-te-vino „de-a comisiile si inspectiile“, „de-a amenintarile si de-a trocul: petrol contra alimente si medicamente etc. Saddam s-a dovedit extraordinar de imaginativ in manevrele lui de a scapa de toate presiunile. Se joaca perfect „de-a soarecele si pisica“ cu un Occident lipsit de vointa si dezbinat pe chestiuni de tactica si oportunitati. Mare maestru al diversiunii si mistificarilor, al propagandei si minciunii. Saddam a profitat de toate neintelegerile din tabara adversa pentru a supravietui politic. Si pina acum a reusit. Va reusi si de data asta? E de vazut. Echilibrul unei intregi zone vitale pentru economia mondiala e in joc.

Accesul la resursele de petrol e decisiv pentru relansarea economiei mondiale acum. Multe lucruri depind de pretul barilului de petrolul.

E si o miza politica mare. George W. Bush Jr. a mizat totul pe cartea antitero. Politica sa externa pare sa fi uitat de alte zone. De aceea are nevoie sa iasa de aici. Si nu oricum. El trebuie sa lichideze acest focar. Are nevoie asadar de succes, dupa volatilizarea lui bin Laden, care a facut ca problema Afganistanului sa fie neclarificata inca si azi. O campanie care a dispus de mijloace militare, logistice si financiare nelimitate pare sa se fi impotmolit. O incheiere cu rezultate pozitive a expeditiei anti-Irak ar pune punct unei crize care incepe sa se cronicizeze si duce sigur spre pierderea viitoarelor alegeri prezidentiale. Bush mi-l evoca pe Hanibal in Italia, care s-a vazut blocat in peninsula si trebuia sa cistige repede razboiul daca voia sa termine campania victorios. Nu a reusit. Va reusi Bush sa se desprinda din criza irakiana? El trebuie sa plece acasa repede si cu o victorie. Timpul nu curge in favoarea lui.