Baronii – o fatalitate

Respins de toata lumea, un amarit s-a intors mihnit in puscarie. A spart ceva, a luat te miri ce si s-a intors intre ai lui. Ce lasa el afara? La ce renunta? In ordine, el pierde urmatoarele: intretinerea de citeva milioane pe decembrie, taxa de internare in spital, prilejul de a-si bate nevasta sau amanta, cerseala pentru bautura. Cistiga, in schimb, caldura si solidaritatea penitenciarului, trei mese pe zi si destula vreme sa se gindeasca la ce-a avut si ce-a pierdut in viata. Va tinji din nou dupa libertate. Va iesi, nu-l va primi nimeni si va fura din nou. Soarta de ins chinuit, predispus sa flendureasca in lume intre doi poli: penitenciar si puscarie. Cum zicea Musetescu: soarta ca soarta, dar destinul e ingrozitor! La polul opus, la fel de neputinciosi in fata ursitei, sint baronii. Oricum ar intoarce-o, oricum ar suci-o, baronul (local sau central) se umple de bani. Se ingrasa, aurul i se sifoneaza pe degete si la incheieturi, privirea lui devine implacabila ca TVA-ul. Madalin Voicu, interpret rock la Chestiunea zilei, deputat PSD, dirijor si membru sustinator al romilor, in timpul liber, gloseaza pe marginea fatalitatii de a fi baron. Zice deputatul: „Baronii trebuie cercetati pentru a se afla cum au devenit milionari in devize occidentale. Poate Domniile lor au o reteta secreta de facut bani sau e vorba doar de faptul ca profita de favoruri si tratamente preferentiale din partea celor pe care stiu sa-i unga. Poate a venit vremea ca locurile de deputati, senatori, ministri si presedinti ai diferitelor consilii judetene sa nu se cumpere ca o marfa, ca mai apoi sa devina motiv de speculatii si santaj. Cotizantii la partide ar trebui inlocuiti cu oameni capabili, civilizati etc., bla, bla, bla…“

Par grave acuzele d-lui Voicu. Numai ca baronii sint din propria ograda. Sau, ma rog, din aceeasi curte politica. Sint colegii domnului Voicu unii mai morali decit altii? Este, bunaoara, ca sa dam o pilda, mai breaz sau mai cu mot dl Mischie decit dl Oprisan de la Vrancea? Care-i si baron local? Si-a platit vreunul locul? Agentul Ceausu, de la Politia de Frontiera Mehedinti, care azi lucreaza pe produse alimentare, ca fetele de la Shell in preajma sarbatorilor, are sansa sa ajunga vreodata baron local? Sau va infunda mereu puscaria din motive de viata ghinionista? Exista undeva in viata fiecaruia un moment de rascruce, cind drumurile se despart: unii merg spre baronie, altii, spre o viata implinita intre coordonatele cunoscute: intretinere, salariu meschin pe economie si taxa de internare. Il intreaba Dinescu pe Dan Mihaescu (Omul care aduce cartea): „De ce, dracu’, in lumea asta desteptii sint mai saraci decit prostii?“. Raspunde Mihaescu: „Pentru ca desteptii nu stiu sa faca bani; iar, pe de alta parte, nici n-au nevoie de ei…“ N-as fi atit de sigur. Niciodata poetii n-au reusit, tocmai fiindca s-au crezut mai destepti decit baronii. Care scriu prost, dar socotesc bine. Motiv care l-a indignat si pe muzicianul Madalin Voicu: „Nimeni nu verifica serios conturile celor mari si bogati, nimeni dintre cei mari nu are interesul sa demaste fraudele…“ Daca ai astfel de probleme cind esti deputat chiar in partidul de guvernamint, ajungi la vorba colonelului Ciolacu, prins la furt de benzina: „Nu furam, ma intretineam cu o prostituata“.