Ziua in care ai ghinion

Ai uneori zile cu ghinion. Zile cind totul merge aiurea, nu-ti gasesti locul, nu poti controla nimic. Aceste zile le am eu cind ma intilnesc, in ciuda artei indelung exersate de a-i evita, cu „scenaristii“. Scenaristii sint personaje aparute dupa Revolutie si evoluate la rang de consilieri, analisti sau ziaristi intr-un timp foarte scurt.

Scenaristii iti arata ce se coace in prezent pentru a schimba viitorul. Viitorul este intotdeauna negru, fara nici o indoiala, dar aceasta pentru ca astazi, in diferite cotloane din Bucuresti, se coc tot felul de lovituri politice. Scenaristii sint specializati in politica, nu prea stiu cum sa construiasca rezistent o firma privata fara datorii sau cum sa mareasca veniturile fara sa plateasca prea multe taxe. Ei sint analisti politici, fara studii, cu ceva spoiala de termeni tehnici pe care ii minuiesc mai abitir ca un profesionist.

Primul scenarist ma informeaza despre intentiile Palatului Cotroceni de a forma un nou partid politic, in care sa se reuneasca tot felul de sparturi de la partidele actuale si care sa fie condus de Ion Iliescu. Bineinteles, dupa ce acesta isi va fi predat functia de presedinte. De ce ar forma Iliescu un nou partid nu este clar deloc, mai ales ca personajul in chestiune nu a facut niciodata un partid, el numai a condus FSN (care s-a format spontan), FDSN (care a rezultat din spargerea FSN), acesta transformindu-se in PDSR, apoi in PSD. Ca a renuntat la ciudata denumire de Partidul Democratiei Sociale este foarte bine. Ma tot intrebam daca opusul democratiei sociale este democratia zoologica sau minerala. Acum, PSD inseamna Partidul Social Democrat, este un partid de stinga si are loc in marea familie a partidelor social-democrate din Europa. Ion Iliescu nu mai este membru de partid, pentru ca este presedinte, iar in 2004 se va intoarce la acest partid si nu la altul, pentru a-si prelua locul de senator si poate de sef de partid. Scenaristul nu este insa de acord. „Iliescu formeaza un partid socialist, asculta-ma pe mine, pentru ca este nemultumit de Adrian Nastase si de coruptii din PSD. Nu vezi ca ii ataca intruna ?“ Da, ii ataca, raspund eu, pentru ca Iliescu a invatat o lectie a sistemului politic din Romania: oamenii il voteaza direct pe presedinte si asteapta ca acesta sa-i reprezinte in mod direct. Deci, presedintele vorbeste despre saracie, coruptie, infatuare, asa cum si oamenii vorbesc despre aceleasi lucruri. In ciuda aparentelor, Iliescu a invatat multe din nefericitul mandat al lui Emil Constantinescu. El a invatat ca presedintele ii reprezinta pe oameni, foarte adesea in contradictie cu propriul guvern. Daca nu face asa, isi pierde aprecierea publicului, asa cum si-a pierdut-o accelerat si Emil Constantinescu.

Scenaristul partidului socialist se uita la mine cu repros, ma lasa sa platesc masa si pleaca, avind aerul ca nu pricep nimic din ce se intimpla in jurul nostru.

Celalalt, intilnit in aceeasi zi, este mult mai rafinat. El a facut parte din camarila Palatului Cotroceni in timpul lui Constantinescu, a fost si decorat de acesta, a ciupit citeva comisioane la unele afaceri, banii s-au dus in numai doi ani si acum se uita la mine cu superioritate: „taranistii se vor intoarce, au sprijinul lui Adrian Nastase, care vrea sa faca din PNTCD un partid de rezerva, in caz ca nu poate controla PSD-ul. Mai mult, chiar Iliescu s-a inteles cu Constantinescu sa promoveze o alianta in care peneteul sa fie coloana vertebrala“.

Ma doare capul si nu este decit trei dupa-amiaza. Omul din fata mea nu pricepe de ce fost eliminat de la putere, desi crede ca o merita, de aceea a primit-o. Se hraneste cu vise bune de utilizat cind bati cimpii. Ce legatura va fi fiind intre taranisti si Berlusconi, ca sa-l preseze pe Adrian Nastase sa-i ajute, e foarte greu de inteles. Asa cum arata acum, taranistii au putine sanse sa reintre in parlament, le-ar trebui mult noroc, multa munca si multa intelepciune sa poata reusi. Intelepciune nu prea au avut niciodata, norocul i-a cam parasit, iar munca, efortul cine sa le mai faca? Intrucit au ramas citiva.

Ma tot intreb de ce oamenii nu vad realitatea. PSD, Adrian Nastase si Iliescu au avut doi ani de vis: au eliminat vizele Schengen, au incheiat acordul cu Fondul Monetar International, au redus inflatia, au stimulat cresterea economica, au facut ca tara sa fie acceptata in NATO. Pentru urmatorii doi ani, mai au foarte putine de facut pe plan extern. Acum trebuie sa se apuce de problemele interne. Publicul i-a sprijinit cind s-au apucat de vize, de inflatie, de NATO. Publicul ii va sprijini si cind se vor apuca de serviciile publice, coruptie, justitie, cresterea nivelului de trai. Daca se vor apuca. Daca nu vor dori sa atace aceste probleme interne, mult mai grele decit o masa cu Nicholson sau o vizita la Verheugen, atunci, nu stiu de ce, dar imi vine sa cred ca 38 de procente vor fi o dulce amintire. Atit au obtinut social-democratii in 2000: 38 %. Mai mult decit in 1996, cind au obtinut 22 %. Depinde numai de ei daca vor obtine 42 sau 28 in 2004.

Am uitat sa va spun. Anticipate nu vor fi. Cine a emis ideea anticipatelor o fi avut si el o zi proasta. Poate ca s-a intilnit cu ceva scenaristi.