Nu ma asteptam, recunosc, sa se dezlantuie un scandal de asemenea proportii, cum e cel care se revarsa acum prin paginile ziarelor, in jurul legii pentru ocrotirea limbii romane . O lege din care senatorul George Pruteanu a facut un soi de drapel personal si pe care se zbate de multi ani s-o treaca prin parlament. Dar stiam ca proiectul e privit de multi cu antipatie. Specialisti reputati l-au considerat un moft, o gluma nu prea reusita. Mai stiam ca niciodata incercarile de a reforma ceva in domeniul limbii, de a impune vreo restrictie sau vreo regula, nu s-au bucurat de simpatie. Toate au starnit rezerve, ironii, indispozitii si adversitati. In cazul legii Pruteanu, mai sunt in joc si interese practice, legate de cheltuieli pentru traducerea termenilor importati, plus vanitatile snobilor care cred ca e mai sic o firma „Chez Gigi“ decat una, neaosa, „La Popescu“. Pe scurt, obiectiile, atacurile nu m-au surprins. M-a surprins doar patima virulenta din aceste atacuri, in care nevoia de a nimici adversarul depaseste, se pare, grija de a argumenta. Inca o data, se dovedeste ca, la noi, dialogul este un vacarm de monologuri, fiecare strigand ceea ce crede fara a-i asculta si pe ceilalti.
Fac aceste observatii nu fiindca as fi partizan al legii Pruteanu. Dimpotriva. Intr-o dezbatere televizata de la Antena 1, dl Pruteanu a avut amabilitatea sa ma numeasca printre intelectualii care i-au sprijinit proiectul. E adevarat, am scris cateva articole unde vorbeam de starea limbii, azi. Dar in acele articole ma preocupa altceva, nu traducerea cuvantului „hot dog“ cu „un fel de carnat intr-un fel de chifla“ sau a „second hand“-ului cu „haine de mana a doua“. Asa ceva ar reactualiza ridicolul starnit de abisala idee, din vremuri trecute, de a folosi, in loc de vorba luata de la francezi, „cravata“, una autohtona, cum ar fi „gatlegau“. Apoi, chiar daca nici una din cele doua tabere combatante nu recunoaste, miezul scandalului e de natura politica. Un nationalism urcat pe baricade lingvistice se confrunta cu un tip de europenism epurat de „specific“. Or, eu, unul, nu ma regasesc in nici una din aceste tabere.
In ce priveste ambitiile de a legifera evolutia limbii, nu ezit sa le cred aberante. Nici macar Academia Romana nu se poate transforma, fara sa se faca de ras, in politie a limbii, in vama care supravegheaza contrabanda cu neologisme. Cat de serioasa poate fi, deci, o lege adoptata de un parlament care ar trebui amendat el, zilnic, cu sume usturatoare, pentru necunoasterea limbii romane? N-ar strica sa ne amintim ca prin secolul al XIX-lea au existat mai multe tentative „puriste“ de a stavili frantuzismele, la moda atunci, sau alte importuri lingvistice. Toate s-au prabusit in ridicol. Si asta cand? Intr-o vreme in care se circula cu postalionul, cand nu existau, ca azi, posturi de radio, televiziuni, Internetul; intr-o vreme in care nimeni nu banuia ca mapamondul va deveni un fel de „sat mondial“. Nici o politie lingvistica n-ar putea controla azi traficul vorbelor, oricate amenzi ar da contravenientilor. Limba evolueaza dupa bunul ei plac, iar mimetismul si snobismul sunt mai incontrolabile decat gripa, caci nu exista vaccinuri impotriva lor. Cu atat mai mult, nu vad de ce ar fi penalizabile neologismele impuse de explozia stiintei si tehnologiei. Interzicerea lor ar fi egala, ca absurditate, cu interdictiile fanatice hotarate de talibani in Afganistan. In fine, ce competente pot avea primariile si prefecturile intr-un domeniu unde nici filologii nu se inteleg prea bine?
In ce priveste, insa, starea limbii romane azi, uratita, schimonosita de semidocti, de snobi si de politicieni, am multe motive sa fiu ingrijorat. Consider stupida pretentia politicienilor de a legifera ce e admis si ce nu e admis in limba romana. In schimb, nu consider deloc invechita o vorba veche care zice ca „un popor care-si pierde zeii si limba inceteaza de a mai fi un popor, devine o populatie“. Din pacate, in loc sa discutam despre cauzele care explica degradarea limbii, ne amuzam de o lege neserioasa si inaplicabila care serveste, totusi, la ceva, dar nu ocrotirii limbii romane.
