Comportamente exemplare

O stire venita pe fluxurile agentiilor de presa ma face sa ma gindesc la rolul si marimea societatii civile in Romania de astazi.

Reproduc stirea aproape cuvint cu cuvint (sper ca nu incalc legea drepturilor de autor).

Intr-un restaurant McDonald’s din Cluj s-a petrecut un fapt mai putin obisnuit: un om de afaceri american si-a recuperat o borseta cu peste un miliard de lei la doua ore dupa ce o uitase pe scaunul pe care sezuse.

Gabriela Cara, angajata a restaurantului, a gasit geanta si, fara sa ezite, si-a anuntat superiorii. La rindul sau, Marius Balan, seful de tura, a sigilat respectiva borseta intr-un seif si a anuntat comandamentul central al McDonald’s de la Bucuresti. Cu toate ca un intreg mecanism se pusese in miscare pentru a-l gasi pe pagubas, nu a mai fost nevoie, deoarece acesta a reaparut dupa doua ore in restaurant, palid si terorizat de gindul pagubei. Omul si-a recuperat borseta, a pupat toate miinile din jur si a plecat in treaba lui. McDonald’s are acum un consumator loial, iar Romania – un nou prieten. Pagubasul este american de origine, cu treaba prin Cluj.

Un prieten era pe un aeroport undeva in Europa. Contempla vitrinele magazinelor luxoase cu tot felul de obiecte stralucitoare, mindru foc ca nu simte nici o dorinta de a cumpara ceva. Nu-i vorba ca nici nu ar fi putut. Dar esti mindru cind nu simti dorinta de a consuma ceea ce nu iti este accesibil. Se anunta brusc o actiune antiterorista si prietenul meu este pur si simplu impins in avionul care decoleaza degraba. In avion isi da seama ca nu i s-a pus viza de iesire. In invalmaseala creata de falsa alarma antiterorista nu a mai trecut prin vama sau a trecut, dar nu l-a bagat nimeni in seama. Cum stia ca intrarile si iesirile romanilor sint in continuare monitorizate de statele semnatare ale conventiei Schengen, prietenul meu isi ia inima in dinti, cere o audienta la consulul tarii respective, este primit, explica problema, iar consulul bate din palme si exclama: „Da, domnule, am alta impresie despre Romania acum. Nu este nici o problema, voi anunta politia ca ati iesit. Dar v-ati pierdut o jumatate de zi ca sa veniti aici si sa spuneti, gindindu-va ca alti romani ar putea suferi din cauza dvs. Acest tip de comportament am dori sa vedem in tara voastra“.

De patruzeci de ani merg la pescuit pe malul Dunarii. Din ce in ce mai putin peste, malul din ce in ce mai poluat, in special cu plastic, apa din ce in ce mai miloasa si mai plina de gunoaie. De treizeci de ani merg cu un prieten care stringe fiecare ciob de sticla de pe mal, fiecare capac de plastic sau butelie de suc. Plasticul il arde. Sticlele si cioburile le cara la gunoiul din oras. Asa facea cind mergeam cu trenul, cu caruta si pe jos, carindu-ne rucsacurile in spinare, asa face si acum, cind are barca cu aer conditionat si o masina cit un vapor. Acum vreo trei saptamini si-a pus colegii de pescuit sa adune toate gunoaiele lasate de unii care credeau ca, daca malul Dunarii este nelocuit, nu trebuie sa te comporti ca o fiinta umana si un bun cetatean. Nu cere nimic. Nu-l vede nimeni. Dar este vesel si bucuros cind aduce de pe mal cite un sac de gunoaie.

Am auzit pe cineva spunind ca societatea civila nu exista in Romania.

Exista.