Vorba d-lui Gusa, istoria Romaniei, ca si a altor state, a cunoscut perioade „mai pozitive si mai putin pozitive“. Experienta cirnatului, a micului si a berii de la 14 iulie, ziua lui Sechelariu si a Frantei, este o experienta mai pozitiva. Cete de pensionari bacauani se indreptau spre parcul central al orasului s-apuce evenimentul, majoritatea avind in pedigri cozile de odinioara si dorinta unei pomeni consistente, care sa le intareasca sentimentul ca Sechelariu este omul providential. Experientei mai pozitive a caderii Bastiliei i-a corespuns experienta si mai pozitiva a inaltarii Sechelariului. Bastilia s-a prabusit sub gloantele parizienilor, lui Sechelariu i s-au pupat miinile sub efectul dozatoarelor.
In general vorbind, romanului ii sint proprii experientele extreme. Un pusti din Caracal, sub imboldul experientei lui Tuca si Diaconescu, ajunsi pe cai mari dintr-o gara mica, s-a lipit de bagaje la Aeroportul Otopeni, incercind sa se strecoare intr-o cursa de Germania. Pentru virsta de 12 ani, experimentul este remarcabil. Daca la 12 ani te incumeti s-o tai cu un Boeing, fii sigur ca la 21 si ceva containerul de Canada iti va asigura viitorul.
Un oltean din Segarcea, satul de familie, de viata si de votatul din patru in patru ani cu aceleasi rezultate, n-a luat drumul codrului, ci pe al baltilor. A disparut de-acasa experimentind traiul de unul singur, fara taxe si impozite, dupa tipicul lui Crusoe. A dovedit ca in Romania se poate trai fara cirnati din pomeni, fara intretinere, fara politist comunitar, fara mustata lui Cosarca. Omul din Segarcea s-a urcat pe bicicleta si, dupa ce si-a facut mina pe mai multe balti din preajma, a ajuns in raiul de la Dunare, tocmai in celebrul Maglavit. A trait din ierburi, fructe si peste. Reintors in lumea celor civilizati, de teama carora o luase de nebun in pribegie, barbatul arata mai frumos, mai sanatos si mai decis ca niciodata sa renunte la nevasta si soacra si sa se dedice pe viata pestelui. Daca altii intra in Cartea recordurilor sarind din inaltul Turnului Eiffel sau aruncindu-se (inchisi in butoaie) in Niagara, romanului ii este proprie, ca experienta cea mai pozitiva, supravietuirea. Fie la parastase, fie la Maglavit, fie in orasul lui Sechelariu. Cu banii strinsi din donatiile facute de ziua sa, primarul Sechelariu a achitat restantele la intretinere ale celor care isi asteptau cuminti rindul la mic si halba. In Romania, nimeni nu te invata cum sa cistigi banul ca sa-ti platesti intretinerea, dar, daca ai noroc sa prinzi aniversarea vreunui primar care moare de dragul obstii, mai ales cind obstea ii pupa mina organizat, in functie de vechimea in munca si de talonul de pensie, te-ai scos. Asa stind lucrurile, proba de supravietuire a olteanului de la Segarcea mi se pare de citeva ori mai cinstita si mai demna de lauda. Si mult mai pozitiva, cum apreciaza si dl Gusa.
