5.3 C
Craiova
vineri, 19 aprilie, 2024

Nevoia de utopie

U-thopos inseamna in limba greaca locul care nu exista nicaieri. Un loc imaginar, creat, existind numai in vorbe sau cuvinte scrise. Fiecare are propria lui utopie. Fiecare dintre noi are un loc secret, impartasit cu nimeni sau cu foarte putini, in care traieste cind vrea sa evadeze din lumea reala. Utopiile religioase, sociale, personale sau economice sint cunoscute de multa vreme si studiate cu multa disciplina intelectuala. La un moment dat se spunea ca orice teorie sociala se compune din elementele: analiza (societatii prezente, declarate necorespunzatoare), utopia (imaginea societatii viitoare, zugravita ca buna pentru toti) si strategia (modul de a ajunge de la societatea rea de acum la societatea buna din viitor). In privinta strategiilor, teoriile sociale se reduc de fapt la doua: teorii care prevad transformari treptate, numite teorii reformiste, si teorii care prevad transformari bruste, numite revolutionare.

Ce ni se intimpla noua in chiar aceste zile este demn de analizat din acest punct de vedere. Ani de zile apartenenta la lumea civilizata si iesirea din sistemul de tip sovietic au fost considerate utopii. In anii 1970 cine nutrea speranta ca sistemul romanesc se va reforma sau se va revolutiona parea nebun, idealist sau agent provocator al Securitatii. Imi aduc aminte ca, proaspat absolvent de sociologie, in 1974, am fost intr-o comuna din judetul Arges si am stat de vorba mai indelungat cu unul din fostii tarani de frunte ai comunei. Instarit, avusese casa mare in care se facuse CAP-ul, avusese pamint, luat la colectiva, avusese magazin, unde se facuse cooperatia, fusese reprezentantul liberalilor in comuna, pentru care facuse canal si ceva puscarie. Omul arata ca un taran obisnuit, nebarbierit, cu un pulover care vazuse si zile mai bune, dar vorbea ingrijit, incet, calm. El m-a intrebat pentru prima data in viata ceva care apoi am ajuns sa ma intreb singur: esti sigur ca oamenii nu vor un alt tip de societate ? Iar eu am raspuns cu acea suficienta a tinarului care le stie pe toate, dar nu este acuzabil pentru aceasta: ”sigur ca da, aceasta societate face bine tuturor”. Am vazut mai tirziu ce bine ne-a facut, ca ne-a trimis direct in coada lumii civilizate. Mai aveam putin si eram in rind cu Coreea de Nord, Libia si Afganistanul.

Chiar si la inceputul anilor ’90, disparitia Uniunii Sovietice, aparitia monedei unice europene, integrarea Romaniei in NATO si Uniunea Europeana, disparitia vizelor pentru romani erau considerate utopii de om cu mintea nu prea intreaga. La moda erau teoriile izolationiste. Sa ne protejam, sa ne izolam, sa ne aparam, sa nu ne lasam dusi de nas. De ce sa lasam strainii sa cumpere pamint si fabrici in Romania ? Urmarea este ca daca nu i-am lasat (chiar in Constitutie scrie ca strainii nu pot cumpara pamint in Romania) nici nu au venit, ca doar nu erau sa ocoleasca legea. Asa ca astazi ne plingem ca nu avem investitii straine, spre deosebire de Ungaria, care are de vreo sase ori mai multe decit noi pe cap de locuitor.

Sa presupunem insa ca la sfirsitul acestui an ni se spune clar ca sintem membri NATO, ca vom intra in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 (ceea ce inseamna ca in 2008 vor avea nu doua rinduri de alegeri, ci trei, pentru ca va trebui sa votam si pentru Parlamentul European). Bun, si mai departe ? Ce fel de societate construim ? Cine creeaza noua utopie ?

Caci nu cred ca oamenii vor fi multumiti numai cu blaturile din fotbal, coruptia din administratie, interminabilele procese pentru recuperarea caselor, bacsisul dat doctorului sau telenovela de dupa-amiaza. Daca nu sint prea utopic, cred ca exista o nevoie de utopie.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS