16.7 C
Craiova
sâmbătă, 20 aprilie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiCopila cu doua mame

Copila cu doua mame

In recenta alocutiune rostita cu ocazia decernarii titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Craiova, un distins critic literar deplingea lipsa din peisajul literaturii romane contemporane a unor romane axate pe intimplarile obisnuite ale vietii de zi cu zi. Si dadea urmatorul exemplu; marchiza, devenita informaticiana, se intilneste in fata blocului cu iubitul ei, medic stagiar. Si povestirea s-ar continua.

Am incercat sa insailez macar o povestire pe aceasta tema, dar a iesit cam scurta; Iat-o:

Informaticiana, care cistigase in scoala doua olimpiade internationale si doua nationale, era acum preparatoare la Univesitate, cu un salariu de 1.200.000 de lei pe luna. In dimineata aceea senina, iesi devreme din apartamentul ei cu doua camere, in care locuia cu parintii si cu o sora maritata. In fata blocului se intilni cu iubitul ei, medic stagiar, sef de promotie, care cistiga la spital 1.800.000 de lei pe luna. Se luara tandru de miini si pornira incet, din Drumul Taberei spre Otopeni. Apoi se urcara in avionul de Montreal. Sfirsit.

Nu, asta nu e un roman; nici macar o „novela“. Trebuie sa-mi aleg altfel personajele; si sa aduc inovatii in tehnica romanului. Cum ar fi de pilda „un roman intr-un roman“. Si sa nu uit marchiza, asa cum mi-a fost indicat. M-am concentrat si iata rezultatul.

Paraschiva Cocartau, marchiza de Nueva Craiovitza, cu numele modernizat de „Picky“, venea spre palatul ei de la etajul zece foarte intristata; patronul ei, Jenica Privatizatu, conte de la Facia de Lunca, isi luase o alta secretara; iar pe ea a concediat-o. Motivul? „Picky draga, secretara este cartea mea de vizita in relatia cu clientii. Trebuie sa fie volubila, buna de gura! Ai vazut-o pe Fifi, noua secretara?“

Picky a vazut-o; era aerodinamica, avind decolteul pina la genunchi si tivul fustei pin’ la git.

A durut-o insa motivatia concedierii. „Cum, Jenica, n-am fost eu buna de gura?“, ii reprosa ea, timid, in gind.

Ajunse acasa. Privi cu durere carpeta din perete, adusa din Turcia, cind a fost acolo in schimb de experienta. Pe o cimpie verde, un cal alb purta in sa un print brunet, care tinea in brate o domnita. I se paru ca printul semana cu Jenica, iar domnita era ea, Picky. Iar calul parea Mercedesul alb al lui Jenica…

Incepu sa plinga. Deschise casetofonul cu ultimele manele: „Subtirica si sprintara / Cu picior de secretara / Are sinii mici si tari / Lucreaza’n casele mari“. Plinsul se transforma in hohote. Inchise casetofonul si deschise televizorul; urma telenovela ei preferata: „Copila cu doua mame“, episodul 128,25, care se parea ca va fi decisiv.

Dupa afisarea titlului telenovelei, urma reclama obisnuita: „Magazinul <<Basmaua de tranzitie>> va ofera celebrele batiste multifunctionale. Ele pot fi utilizate pentru stergerea lacrimilor, atit in timpul vizionarii telenovelei preferate, cit si atunci cind primiti pensia sau sinteti la cumparaturi alimentare“.

Dupa terminarea reclamei, eroina principala a telenovelei, Luanda Inocenta, isi prezenta, ca de obicei, curriculum vitae pe scurt. „Sint o fata sarmana!“ (Asta se vedea si din faptul ca fusese constrinsa sa faca multa economie la materialul din care era facuta rochia). „De mica am fost nefericita. Pe linga faptul ca tatal meu nu e cunoscut, n-am avut nici mama. Am fost nascuta de o matusa de-a mea“. (Lacrimi abundente. Plingea Picky, plingea Luanda, plingeau operatorii si scenografii). „Am suferit mult si in tinerete, fiindca

m-am lasat atrasa de pasiuni ieftine. Mult mai tirziu mi-am dat seama ca trebuie sa tin la pret. Si chiar am vrut sa-mi schimb numele, din <<Inocenta>>, in <<Cinquecentas>>. Dar acum a aparut in viata mea adevarata dragoste; Magaon. (Tipic). O, vino Magaon, vino iubitule!“

Intra Magaon; inalt, burtos, masliniu, cam trecut, dar in schimb cu ghiuluri pe fiecare din degetele celor doua miini. Urmeaza un dialog inaltator.

– Magaon, ce mi-ai adus?

– Mi-au trimis prin cineva ce-i mai bun in tara mea. Seminte de dovleac „made in Oltenia“.

– Magaon, totdeauna m-ai uimit cu rafinamentul tau.

Magaon ii intinde un cornet confectionat din hirtie de ziar, pe care Luanda il rastoarna intr-un vas de cristal. Netezeste apoi ziarul cornetului si ii citeste titlul: „Totusi iubirea“.

– Magaon, scumpule, totdeauna ai reusit sa-ti exprimi dragostea intr-un mod delicat.

Urmeaza o scena interzisa tinerilor sub 15 ani sau trecuti de 60 de ani.

Magaon pleca; in usa se ciocneste cu o doamna corpolenta si mustacioasa, care se repede spre Luanda si urla: „Fata mea“! Luanda urla: „Mama!“ si lesina. Femeia o scutura. Luanda se trezeste. Femeia spune: „Tu esti fata mea, dar eu nu sint mama ta“! Luanda lesina. Femeia o scutura. Luanda se trezeste. Femeia spune: „Eu sint tatal tau, dar am facut o operatie de schimbare a sexului“. Iar lesin, iar trezire. Femeia barbateasca spune: „Imi pare bine ca am inceput sa ne refacem familia, caci cel care a iesit este fratele tau“. Lesin-trezire. Se deschide usa si intra alta doamna care urla: „Luanda, sint mama ta“. Iar lesin, iar trezire. Luanda: „Pina acum n-am avut nici o mama si acum am doua; si, in plus, aflu ca barbatul pe care-l iubesc este fratele meu“. Lesin-trezire. A doua mama spune: „Daca e vorba de barbatul care tocmai a iesit, nu e fratele tau“. Luanda: „Ce bine!“ Mama a doua: „E tatal tau!“. Lesin definitiv. Final de episod 128,25.

Dupa atitea lacrimi, Picky simti nevoia de destindere. Puse telejurnalul de la ora 17.00 la ProTV si se distra la culme. Patru babe violate, dar numai doua strangulate, doi nou-nascuti s-au ascuns in tomberoane, citiva injunghiati, o soacra cu capul despicat. Numai lucruri vesele.

Isi alese apoi o alta emisiune, la care stia ca rizi de te prapadesti: „Viata parlamentara“. Dar n-avu noroc; domnul prim-ministru prezenta starea natiunii si perspectivele de viitor. Si Picky iar se puse pe plins.

Norocul lui Picky a fost ca pe programul unu se dadea telenovela „In fata natiunii“. Cind auzi de „sinergia faptelor“, privite prin prisma multifaciala a viitorului, isi dadu seama ca exista lucruri mult mai grave si mai dureroase. Si nu mai plinse!

Il ierta pe Jenica, se aseza in pat si se cufunda in bratele lui Morfeu; nu inainte de a-l intreba daca s-a privatizat. Si Morfeu de la etajul sapte era privatizat.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS