Ziua mondială a ciocolatei este aniversată la 7 iulie, dată la care a fost introdusă în Europa, în 1550, a băuturii pe bază de cacao.
Istoria deliciilor pe bază de cacao nu este atât de bine cunoscută. Cercetătorii au găsit dovezi privind alimente pe bază de cacao datând din urmă cu câteva mii de ani. Boabele de cacao ar fi fost cultivate la început de civilizaţii străvechi din America de Sud, cum ar fi aztecii şi mayaşii.
Cuvântul modern ”ciocolată” ar proveni de la două cuvinte ale unei limbi vorbite de azteci numită Nahuatl: ”xocolatl”, care în traducere directă înseamnă ”apă fierbinte” şi ”cacahuatl”, care se referea la o băutură amară din cacao servită la ceremoniile religioase.
Conchistadorii spanioli ajunşi în Lumea Nouă au contribuit cu inventivitatea lor la reţeta băuturii de ciocolată adăugând zahăr şi condimente pentru a o îndulci. De aici, ciocolata a ajuns populară în rândul spaniolilor, care au păstrat secretă metoda de producţie pentru aproximativ 100 de ani.
Treptat, ciocolata s-a răspândit şi în restul lumii vestice. Pe atunci consumată exclusiv sub formă de băutură, a ajuns în Franţa, apoi în Anglia, la curţile regale şi în cluburi elitiste dedicate consumului de ciocolată. Ciocolata caldă era apreciată de clasa superioară pentru gustul şi beneficiile pentru sănătate. Cu timpul, cacaoa şi-a câştigat reputaţia de afrodisiac.
Ciocolata solidă a apărut pe piaţă în jurul anului 1850, când britanicul Joseph Fry a descoperit că adăugarea de unt de cacao peste praful de cacao formează o masă solidă.
