La 19 decembrie 1915 s-a născut, în Paris, Edith Piaf (pseudonim pentru Edith Gassion), celebra interpretă de şansonete („La vie en rose”, „Je ne regrette rien”, „Milord”, „Je sais comment”, „Mon legionnaire”, „Jezebel”, „Johnny, tu n’est pas un ange”); a intrepretat roluri în filmele „Etoile sans lumière”, „Les Amants de demain” (m. 11 octombrie 1963).

În cultura franceză şi europeană a secolului XX, şansonetista franceză, cunoscută şi sub numele de alint de Privighetoarea, ocupă un loc unic, exprimând prin vocea şi interpretările sale deosebite, angoasa şi frământările unei întregi generaţii de francezi şi vest-europeni, martori interbelici ai ascensiunii nazismului, respectiv participanţi ulteriori ai reconstrucţiei post-belice a democraţiilor europene, scrie descopera.ro.

De origine socială modestă, fiică a cântăreţei ambulante Line Marsa, de origine italo-algeriană şi a acrobatului de circ Louis Gassion, a avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica ei, patroană a unui bordel în Bernay, localitate din Normandie.

După sfârşitul primului război mondial, tatăl său este angajat de un circ ambulant şi o ia cu el pe Édith, cu care împarte rulota ce-i servea de locuinţă. Pentru a-şi ajuta tatăl, Édith începe să cânte la colţuri de stradă, câştigând astfel câţiva bani.

La vârsta de 17 ani, Édith rămâne însărcinată în urma unei legături cu un anume Louis Dupont. Fiica sa, Cecille, va muri de meningită în anul 1935. Părăsită de „P’tit Louis”, Édith – în vârstă de 20 de ani – decade tot mai mult, frecventează straturile cele mai de jos ale societăţii pariziene, lumea vagabonzilor, proxeneţilor, a traficanţilor de droguri, a prostituţiei. Continuă să cânte pe străzile Parisului, pentru a-şi asigura o existenţă de mizerie.

Într-o seară a anului 1935, Édith îl cunoaşte pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny’s” de pe „Champs-Élysées”, care o invită să cânte în localul său câteva melodii. Această apariţie în public pe scena unui local marchează debutul carierei sale artistice, citează wikipedia.

Edith nu s-a dezvoltat însă prea mult, la vârsta adultă atingând de-abia 1.47 m, făcând astfel ca vocea sa puternică să impresioneze şi mai mult. Ea îşi găseşte repede drumul în viaţă, însă suferea de o boala care o măcina din interior: poliartrita reumatoidă. Aceasta boală afectează articulaţiile şi provoaca dureri şi deformări ale corpului. Intensitatea sa este variabilă de la o persoana la altă, iar la Edith Piaf boala s-a declanşat de foarte tânără, deformându-i corpul şi provocându-i mari suferinţe.

La aceasta boală gravă se adaugă şi multiplele accidente de maşină suferite şi operatiile chirurgicale de refacere ale piciorului. Ca să tina pasul, cântăreaţa nu a avut altă alegere decât să-şi facă injecţii regulate cu morfină. Rapid, ea devine dependentă. Partea cea mai proastă e ca medicamentul nu e doar un drog, ci îi distruge şi organismul încetul cu încetul.

Abuzul de morfină şi de alcool îi aduce moartea cântăreţei, în octombrie 1963, la vârsta de 47 de ani. Ea moare din cauza unei hemoragii interne declanşate de insuficienţa hepatică provocată de abuzurile acestea.