Ceea ce până nu de mult părea a fi scenariul unui film science fiction este acum pe cale de a deveni realitate. Potrivit lastampa.it, oamenii de ştiinţă şi activiştii ecologişti experimentează de mulţi ani tehnologii ce ar putea permite construirea unor oraşe plutitoare sau a unor locuinţe permanente în mijlocului oceanului, în afara oricărui teritoriu revendicat de guvernul vreunui stat. Iar ideea pare cu atât mai bună cu cât, conform unor studii realizate de EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite ale Americii), până în anul 2100 temperatura medie globală va creşte de cel puţin două ori mai mult decât a crescut în ultimii 100 de ani. Toate acestea vor duce la o creştere considerabilă a nivelului oceanului planetar. Deci, viaţa pe apă nu mai pare deloc o utopie.
Agricultură pe apă
Unul dintre grupurile care plănuieşte un viitor cu mii de oraşe construite pe ape este Blue Revolution Hawaii. Reprezentanţii acestui grup folosesc tehnologia OTEC (Conversia Energiei Termice din Ocean) care presupune plasarea unui motor termic între apa caldă aflată la suprafaţa oceanului şi cea rece care este pompată din adâncuri, aceasta din urmă conţinând o cantitate suficientă de nutrienţi, inclusiv fosfor, necesari pentru a facilita creşterea plantelor. Încă de la sfârşitul anilor ‘70, oamenii de ştiinţă şi activiştii care militează pentru protejarea mediului au început să experimenteze sisteme flotante şi autonome, atât din punct de vedere energetic, cât şi al florei. De exemplu, în News York, există exemple de platforme pe apă construite în apropiere de Manhattan pe care cresc plante şi legume. În largul coastei occidentale din Vancouver, Canada, vechile ambarcaţiuni de pescuit au fost transformate în 14 structuri plutitoare în acelaşi scop. Una dintre limitele agriculturii pe mare este tocmai apa.
„Trebuie să fie de foarte bună calitate, nu sărată, şi din acest motiv costurile unor astfel de structuri ar fi destul de ridicat. Ar fi necesară desalinizarea apei marine, iar o astfel de operaţiune presupune costuri destul de ridicate“, a explicat Giorgio Prosdocimi Gianquinto, profesor de tehnologii agricole la Universitatea din Bologna. Cu toate acestea, posibilitatea oraşelor plutitoare câştigă tot mai mulţi adepţi.
Optimism pentru viitor
În anii ‘80, Buckminster Fuller, un vizionar, designer şi arhitect american preocupat de şansele de supravieţuire a umanităţii pe Pământ, vorbea despre oraşe construite pe ape. La momentul acela această alternativă era asociată cu eşecuri cinematice sau cu industriaşi îmbogăţiţi prin mijloace îndoielnice. Ulterior, Kampachi Farms a creat ferme plutitoare, inspirate după prototipurile lui Fuller pentru structuri uşoare şi rezistente, care permit creşterea supravegheată a peştelui direct în apele oceanului. Tot pe baza principiilor lui Fuller, designerul englez Phil Pauley a elaborat o idee de habitat plutitor compus din module sferice interconectate care se scufundă în timpul unei furtuni şi revin la suprafaţă atunci când condiţiile meteorologice devin favorabile. Asemenea construcţii simple, realizate din ciment cu întăritură de oţel, pot rezista chiar şi secole, în condiţiile în care un port roman, construit în totalitate din beton obişnuit amestecat cu cenuşă vulcanică, în urmă cu 2000 de ani, este intact şi în ziua de azi.
