O fetiţă genială de 13 ani, din India, pare să fie speranţa acestei ţări, aflată în plină luptă cu fenomenul îngrijorător al analfabetismului, relatează www.lettera43.it.
La prima vedere, Sushma Verma este un caz clasic de copil genial. A terminat liceul la şapte ani şi a fost acceptată la universitate, deşi era încă adolescentă, iar acum e înscrisă la un master în microbiologie. Însă, această poveste nu este chiar banală, având în vedere că Sushma vine dintr-o ţară unde analfabetismul este „pe val“. În India, şcoala nu este chiar pentru toţi. Este suficient să ne luăm după rezultatele recensământului din 2011, când s-a stabilit că India se află mult sub rata medie de alfabetizare (84% la sută din populaţie), oprindu-se la 74%. În timp ce 82% dintre bărbaţi au parte de un nivel minim de instruire, procentul de femei care frecventează cursurile unei şcoli este de doar 65%. Diferenţele de instruire între femei şi bărbaţi reflectă stereotipurile care încă există în această ţară, mai ales în zonele rurale. Aici, educaţia este doar apanajul bărbaţilor (consideraţi mai utili), în timp ce femeile sunt nevoite să muncească pe câmp. Potrivit aceluiaşi recensământ din 2011, mai puţin de doi la sută dintre tinerele implicate în muncile câmpului au frecventat sau frecventează o şcoală. În plus, aceste diferenţe sunt influenţate şi de absenţa unor infrastructuri adecvate, precum şi de lipsa unor profesori de specialitate. În 600.000 de sate şi mahalele urbane, elevii sunt instruiţi de personal necalificat în unităţi care nu corespund normelor minime prevăzute de lege.
Susţinerea părinţilor
În aceste condiţii, Sushma pare să reprezinte o rază de soare pentru un sistem de învăţământ aflat la pământ. Ea a beneficiat însă de la bun început de ajutorul părinţilor. Aceştia sunt hotărâţi să îşi educe copiii cu orice preţ, cu toate că tatăl, Tej Bahadur, primeşte 200 de rupii pe zi (aproximativ doi euro), iar mama e casnică. Familia Verma este modestă, care trăieşte într-o garsonieră situată la Lucknow, un orăşel aflat la aproximativ 450 de kilometri de New Delhi, iar singurele bunuri de lux sunt un birou şi un computer vechi. Sushma a recunoscut că acesta nu e locul ideal pentru a învăţa – şi din cauza celor trei fraţi mai mici. Cu toate acestea, adolescenta a reuşit să îşi vadă visul cu ochii. De altfel, familia Verma este o familie de genii. Înainte de Sushma a fost rândul fratelui mai mare, Shailendra, să termine cursurile facultăţii de informativă la 14 ani. Într-un interviu acordat publicaţiei Times of India, adolescenta a recunoscut că cele mai multe încurajări de a învăţa le-a primit de la fratele său. Acesta a fost primul care a recunoscut aptitudinile speciale ale surorii sale şi care a determinat-o să susţină examenul de absolvire a liceului la vârsta de şapte ani.
Sacrificii pentru educaţie
Pentru ca fiica sa să poată studia, capul familiei a decis să vândă singura bucată de pământ pe care o deţinea (930 de metri pătraţi) într-un sat din Uttar Pradesh, primind în schimb suma de 25.000 de rupii (circa 300 de euro).
„Cred că educaţia este foarte importantă pentru copiii mei, din acest motiv nu am ezitat să vând pământul. Noi nu am avut niciodată posibilitatea să învăţăm, nu vreau ca şi copiii mei să muncească pe câmp. Sunt dispus la orice sacrificiu pentru a le oferi posibilitatea să studieze“, a mărturisit Tej Bahadur. Suma adunată de tatăl Sushmei nu i-ar fi permis acesteia să îşi plătească masterul. Din acest motiv, în ajutorul său a venit o organizaţie caritabilă care se ocupă de zonele rurale şi care a donat 800.000 de rupii (circa 9.500 de euro), împreună cu alte ONG-uri şi fundaţii private, al căror obiectiv este de a creşte taxa de alfabetizare şi de a convinge populaţia cu privire la importanţa educaţiei mai ales în zonele rurale. Acum, adolescenta a fost acceptată pentru un master la Ambedkar Central University din Lucknow. Ea a optat pentru un master în microbiologie pentru că este prea tânără pentru a fi admisă la medicină. Vârsta minimă pentru studiile medicale în India este de 17 ani. Însă, Sushma nu se lasă descurajată, iar la terminarea studiilor are de gând să continue cu doctoratul, iar apoi să se dedice adevăratei sale pasiuni: medicina.
