21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinCântecul balenei singuratice

Cântecul balenei singuratice

Biologii marini o numesc 52- Hertz, datorită faptului că frecvenţa sunetelor pe care le emite în căutarea perechii este mult mai ridicată decât a celorlalte balene. Pentru romantici însă, este „cea mai singură balenă din lume“, care de când s-a născut cântă în zadar pentru a atrage atenţia unui partener, care probabil nici nu există.

De cel puţin 20 de ani, o balenă călătoreşte prin oceane în căutarea unei perechi. Cântecele sale sunt însă prea stranii pentru a putea atrage alte balene, pentru că au o frecvenţă unică. Aceasta este povestea celei mai solitare balene din lume, o specie necunoscută, care a fost identificată şi monitorizată din 1992, în nordul Pacificului. Ea nu seamnă deloc cu celelalte balene. Nu are prieteni. Nu are o familie. Nu aparţine nici unui grup. Cântecul ei de singurătate este format din grupuri de două până la şase „ţipete“, care durează între cinci şi şase secunde. Dar vocea ei nu este ca a celorlalte balene. Este unică, pentru că în timp ce restul balenelor comunică pe frecvenţe între 12 şi 25 Hz, această balenă „cântă“ la 52 Hz. „Este ca şi cum ar spune: hei, sunt aici!“, explică dr. Kate Stafford, cercetător în cadrul Laboratorului Naţional de Mediu Marin din Seattle, SUA. Însă tocmai din cauza sunetelor pe care le emite, fiecare dintre cântecele ei disperate rămâne fără răspuns. Povestea sa a început în urmă cu 20 de ani, când a fost descoperită de marina americană în Pacificul de Nord în 1992, iar de atunci, a fost ţinută în permanenţă sub observaţie.

O poveste de 20 de ani

Oceanograful  William A. Watkins din Cape Cod, unul dintre primii cercetători care a studiat limbajul cetaceelor, a observat sunetele stranii ale balenei. De obicei, în cazul masculilor de balene albastre, care sunt mult mai „cântători“ decât femelele, având în vedere că îşi folosesc vocea pentru a le cuceri, frecvenţa normală a cântecelor este cuprinsă între 15 şi 25 Hz, deci cu de două până la patru ori mai mică decât a balenei singuratice. Strigătele ei sunt ca sunetul grav, înfundat, al unei tube şi nu se aseamănă cu ale nici unei balene, motiv perntru care comunicarea cu ele este imposibilă. Sunetele au alte câteva particularităţi: sunt mai scurte şi mai dese decât cele emise de alte balene, ca şi cum ar vorbi o cu totul altă limbă – doar a ei. Imediat, oamenii de ştiinţă au lansat patru ipoteze: balena singuratică ar putea fi un hibrid între balena albastră şi o altă specie, neidentificată, că ar avea o malformaţie, că ar fi un exemplar dintr-o specie diferită, necunoscută până acum sau că este ultimul exemplar dintr-o specie pe cale de dispariţie. Watkins şi echipa sa au trecut imediat la treabă pentru că acel cântec, atât de diferit de toate celelalte, reprezenta o ocazie unică: le-ar fi permis să monitorizeze cu uşurinţă migraţia unui cetaceu, fără a-l pierde între sute de voci, atât de asemănătoare între ele. 52-Hertz a fost urmărită permanent între 1992 şi 2004.  S-a constatat că singuratica balenă nu urmează rutele obişnuite de migraţie ale nici uneia dintre speciile de balene cunoscute. Ştim cu siguranţă că parcurge zilnic între 30 şi 70 de kilometri, că preferă să stea la distanţă de zonele de coastă, cu excepţia câtorva plimbări în apropiere de Aleutine şi de insula Kodiak.
 
Solidaritatea… solitarilor

În 2004, rezultatele studiului au fost publicate de revista Deep Sea Research. A fost suficientă fraza: „Sunetul aparţine unui singur animal, care însă nu pare legat de prezenţa sau de rutinele de migraţie ale altor specii de balene“, pentru ca articolul să o transforme pe 52-Hertz în „balena cea mai singură din lume“. De atunci, Mary Ann Daher, asistenta lui Watkins, a fost nevoită să gestioneze enormul interes apărut în urma publicării studiului şi să răspundă la sute de e-mail-uri din partea unor femei, dar şi bărbaţi, care scriau emoţionaţi că se identifică din plin cu cetaceul singuratic. Daher le-a răspuns tuturor fără a renunţa nici o clipă la rigoarea ştiinţifică: „Nu ştim ce specie este. Nu ştim dacă are vreun fel de malformaţii. Cu siguranţă nu are nici o problemă de sănătate, dacă a supravieţuit atâţia ani. Este singură? Nimeni nu poate spune. Tuturor le-ar plăcea să îşi imagineze această creatură care înoată singură în profunzimile oceanului, continuând să cânte, deşi nimeni nu poate să o asculte. Însă eu nu pot să spun că această poveste este adevărată. În orice caz, este foarte trist că atât de multe persoane se identifică atât de mult cu ea“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS