Cimitero delle Fontanelle din Napoli este unul dintre cele mai terifiante locuri din Europa şi chiar din lume, relatează viaggero.it.
Dacă aveţi ocazia să ajungeţi în Napoli, în nici un caz să nu rataţi legendarul Cimitero delle Fontanelle, considerat de mulţi unul dintre cele mai terifiante locuri din lume. Până să ajungeţi la destinaţie, deja veţi avea parte de ceva emoţii. De-o parte şi de alta a drumului spre cimitir sunt nenumărate altare stradale. Ideea acestor altare aparţine unui preot, care s-a gândit să amenajeze aceste spaţii, convins fiind că nici un napoletan nu îşi va trăda credinţa şi nu va ataca astfel de locuri sacre. Cimitero delle Fontanelle este unul dintre cele mai ilustrative locuri ale oraşului. În acest aşezământ, care găzduieşte peste 40.000 de rămăşite umane, se poate înţelege raportul pe care napoletanii îl au cu religia, moartea, destinul, doliul, jocul de loto, norocul. O vizită la Cimitero delle Fontanelle pare să ne arăte una dintre feţele oraşului Napoli şi a locuitorilor săi şi ne ajută să înţelegem spiritul acestui popor mai bine ca orice cuvinte. În prezent, Cimitero delle Fontanelle se află în inima oraşului Napoli, însă atunci când grecii au ales acest loc pentru a ridica necropola păgână, zona se afla la porţile oraşului. Transformat apoi în cimitir creştin, cu timpul, în catacombele de aici au fost îngropate persoanele sărace. Tot aici erau aruncate sutele de cadavre după epidemiile care au „măturat“ oraşul, cum ar fi ciuma din 1656 sau holera din 1836. Însă, potrivit unor voci, în afară de aceste cadavre „oficiale“, în acest cimitir se află şi rămăşiţele unor persoane bogate, care cereau să fie îngropate în biserici. În timpul zilei avea loc înmormântarea, aşa cum dorise defunctul, iar noaptea, cadavrele erau transportate în catacombe, pentru a evita aglomerarea bisericilor. Din cauza sistemului de canalizare practic inexistent, în urma unei inundaţii, rămăşiţele umane au fost aduse la suprafaţă, dând viaţă unui spectacol apocaliptic înspăimântător. Doar după acest incident s-a decis aranjarea osemintelor, construirea unui altar şi recunoaşterea acestei peşteri artificiale drept osuar.
Cultul „sufletelor abandonate“
Locuitorii din Napoli au o extraordinară varietate de moduri de a-şi venera morţii. Ataşamentul popular faţă de Cimitero delle Fontanelle, unde credincioşii aveau grijă de aşa-numitele „anime pezzentelle“ (suflete abandonate), era atât de puternic încât, în 1969, cardinalul de atunci al oraşului, Corrado Ursi, a cerut închiderea cimitirului pentru „păgânismul excesiv al cultului“. De altfel, îngrijirea craniilor prezente în Cimitero delle Fontanelle are puţine în comun cu catolicismul şi trebuie aşezat sub semnul acelui amestec straniu de sacru şi profan care caracterizează toată tradiţia napoletană. Credincioşii îşi alegeau un craniu, îl curăţau şi construiau un altar cu lumânări şi rozarii. Apoi începeau să se roage pentru sufletele dispărute, care, prin intermediul viselor, începeau să se manifeste. Spiritul cerea să îi fie adresate rugăciuni pentru a-i atenua chinurile în Purgatoriu. Credinciosul, odată revenit în Cimitero delle Fontanelle, împodobea şi mai mult altarul, continua să se roage şi, în schimb, cerea un favor. De obicei, acesta consta în apariţia în vis a spiritului, care sugera numerele la loto. Dacă favorul era îndeplinit, craniul era aşezat într-un loc mai protejat. În caz contrar, craniul revenea alături de „semenii“ săi şi era ales altul, cu care se făcea acelaşi ritual. Potrivit legendei, când spiritul încearcă să îndeplinească „favorurile“ cerute, craniul începe să transpire, indicând în acest mod intervenţia sa în lumea celor vii. În realitate, nivelul ridicat de umiditate din catacombe duce la formarea de picături de condens pe cranii, făcându-le să pară transpirate.
Craniul Căpitanului
Devotamentul popular faţă de Cimitirul Fontanelle a dus la naşterea unor legende a căror origine a dispărut în timp. Cel mai cunoscut craniu din cimitir este cel al „Căpitanului“, o adevărată vedetă a aşezământului. Craniul Căpitanului este aşezat într-o vitrină din sticlă şi, spre deosebire de celelalte cranii, este mereu strălucitor, probabil şi datorită sticlei care îl protejează de umiditate. Dar, pentru napoletani, „il Capitano“ este un suflet pios, care a ajutat nenumăraţi credincioşi. Despre povestea sa există diverse versiuni, însă cea mai cunoscută este cea care se referă la „cei doi miri“. Este vorba despre o tânără care venera din tot sufletul craniul Căpitanului. Viitorul său soţ, în schimb, era de părere că tot acest devotament pentru nişte oase era doar o simplă pierdere de timp. Într-o zi, el a decis să îşi însoţească logodnica la cimitir, ca să vadă mai de aproape craniul. Odată ajuns în cimitir, el a înfipt un baston în cavitatea unui ochi al craniului şi, în glumă, l-a invitat pe Căpitan la nuntă. În ziua evenimentului, printre invitaţi a apărut un bărbat îmbrăcat în uniformă de carabinier. Când mirele l-a întrebat pe carabinier cine este, acesta i-a răspuns că a fost invitat chiar de el, atunci când s-a distrat scoţându-i un ochi. După aceea, Căpitanul şi-a deschis haina de la uniformă şi, în locul unui corp de bărbat, au apărut oasele unui schelet. La vederea acestei scene, cei doi miri au murit pe loc, iar legenda spune că rămăşiţele lor pământeşti sunt adăpostite încă în prima cameră mortuară din Cimitero delle Fontanelle, sub statuia lui Gaetano Barbati.
