Un blestem ciudat i-ar afecta pe preşedinţii Statelor Unite aleşi în anii care se termină cu cifra zero, relatează latelanera.com
Şapte preşedinţi americani au murit în circumstanţe tragice în mai puţin de 100 de ani. Aceasta este, pe scurt, cartea de vizită a aşa-numitului blestem al anului zero. Potrivit acestui blestem, toţi preşedinţii americani aleşi în ani care se termină cu zero ar fi destinaţi să aibă parte de un sfârşit prematur, înainte de finalizarea mandatului lor. Potrivit legendei, acest blestem fatal, cunoscut şi sub numele de Zero-year curse, Curse of Tippecanoe, Tecumseh’s curse, Presidential curse, Twenty-year curse sau Twenty-year presidential jinx, ar data de pe la începutul secolului XIX, şi a fost „lansat“ de şeful pieilor roşii Tecumseh, mort în bătălia din Thames, pe 5 octombrie 1813, sau şi mai probabil, de către fratele acestuia, Tenskwatawa, numit şi Profetul. Această teorie este demonstrată de o scrisoare care a fost dată pe atunci generalului William Henry Harrison, devenit ulterior al nouălea preşedinte al SUA, de către mai mulţi soldaţi eliberaţi de membrii tribului Shawnee. Scrisoarea conţine următorul text: „Nici un preşedinte nu a murit în timpul mandatului său, dar Harrison va muri, vă spun eu. Şi atunci când va muri, vă veţi aminti de moartea fratelui meu Tecumseh. Voi credeţi că eu mi-am pierdut puterile. Eu care am acoperit soarele în întuneric şi care mi-am convins oamenii să renunţe la băutură. Însă vă spun că Harrison va muri şi după el şi următorul Mare Şef ales la fiecare 20 de ani. Şi când fiecare dintre aceştia va muri, vă veţi aminti cu toţii de moartea oamenilor mei“. Această tragică profeţie s-a realizat pe 4 aprilie 1841. La puţin timp de la alegerea în funcţia de preşedinte, Harrison a murit din cauza unei pneumonii. După alţi şase preşedinţi şi alţi 20 de ani de aparentă linişte, blestemul şi-a făcut din nou simţită prezenţa odată cu alegerea lui Abraham Lincoln, în 1860. În ciuda politicii sale de a transforma SUA într-un stat modern şi democratic, pe 14 aprilie 1865 acesta a fost asasinat de John Wikes Booth, un actor din Virginia, care nu împărtășea principiile politice ale lui Lincoln.
Destine tragice
De aceeaşi soartă a avut parte în 1881 şi republicanul James Garfield, al 20-lea preşedinte al Statelor Unite, care s-a instalat la Casa Albă pe 4 martie şi a murit pe 19 septembrie, în acelaşi an, după două luni de agonie în urma unei tentative de asasinat comise în Orange, de către şomerul Charles Guiteau, la mai puţin de un an de la alegerea sa. Noul secol a debutat cu jurământul lui William McKinley, însă blestemul nu a întârziat să reapară, ucigându-l pe preşedinte pe 6 septembrie 1901, la un an de la alegerea sa, fiind asasinat de anarhistul de origine poloneză Leon Czolgosz. În 1920 a fost rândul controversatului Warren G. Harding, preşedinte implicat în numeroase scandaluri, care a murit după doi ani de mandat, după ce a suferit un infarct în timpul unei vizite la San Francisco, în plină campanie de recuperare a credibilităţii în continuă scădere, ca urmare a unui nou scandal în care fusese implicat. În 1934, blestemul a fost „oficializat“ de scriitorul american Robert Ripley, care a abordat pentru prima dată această temă în cartea „Believe it or not!“, în care vorbea despre tragicele cazuri ale celor cinci președinţi morţi. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, blestemul „anului zero“ l-a lovit pe preşedintele Franklin Delano Roosevelt, care, în 1945, la cinci ani de la alegerea sa, a decedat în urma unei hemoragii cerebrale.
Sfârşitul unui blestem?
Cel mai cunoscut preşedinte care a căzut victimă acestui blestem a fost însă John F. Kennedy, ales în 1960 şi care a fost asasinat trei ani mai târziu, în Dallas, de Lee Harvey Oswald. Kennedy a fost preşedintele care a sintetizat celebrul blestem mai mult decât oricare alt preşedinte, pentru că a fost legat de alte coincidenţe ciudate de Abraham Lincoln, la rândul său victimă a aceluiaşi blestem. În primul rând, cei doi au fost aleşi în Congres la 100 de ani diferenţă (în 1846 Lincoln, în 1946 Kennedy). Cei doi au candidat la preşedinţie la 100 de ani distanţă (în 1860 Lincoln, în 1960 Kennedy). Ambii au fost împuşcaţi în cap şi, de asemenea, cei doi au fost urmaţi în funcţie de un vicepreşedinte pe nume Johnson. Anul presupusului sfârşit al blestemului a venit în 1980, când Ronald Reagan a fost ales, şi este primul preşedinte american care a ieşit în viaţă din Casa Albă, în pofida acestui „blestem“ ciudat, deşi a suferit un atentat foarte grav în 1981. Terminarea blestemului pare să fie confirmată şi de „supravieţuitorul“ George W. Bush, care a fost ales în 2000 şi reales patru ani mai târziu în funcţia de preşedinte al Statelor Unite. El şi-a terminat viu mandatul, la sfârşitul anului 2008.
