Artistul şi jurnalistul american Trevor Paglen a lucrat la realizarea unui album format din 100 de imagini reprezentantive pentru specia umană, informează repubblica.it
Jurnalistul american Trevor Paglen a lansat un proiect curajos, intitulat „Last Pictures“ (Ultimele Fotografii). El a avut dificila misiune de a alege din miliarde de fotografii, realizate azi pe tot globul, cele mai reprezentative 100 de imagini, care să prezinte specia şi realizările umane. Paglen a colaborat la elaborarea proiectului cu diferiţi oameni de ştiinţă, antropologi, curatori şi corporații mondiale, și recunoaşte că s-a aflat în faţa unei misiuni aproape imposibile, având în vedere că fiecare grup de oameni are propriile 100 de fotografii favorite şi alegerea ar deveni o barieră insurmontabilă. Scriitorul Anya Ventura a coordonat munca a cinci cercetători, reducând selecţia de imagini de la 10.000 la 500 şi apoi la 100. „Am fost inundaţi de fotografii, dar nu ne-am lăsat“, a povestit autorul proiectului. Proiectul „Ultimele Fotografii“ a fost gândit iniţial ca o arhivă, dar ulterior cercetătorii au găsit o altfel de abordare. „Ne-am gândit să fie ca un film mut, ca un poem. Am luat decizii estetice şi am ales şi fotografii care să şocheze privitorul“, explică artistul. „Am făcut nişte picturi rupestre pentru viitor. Sunt o mulțime de poveşti dincolo de imagini, suficiente să-i facă pe extratereștri curioşi“, a mai spus Paglen.
Selectarea imaginilor
Unul dintre principalele criterii pentru fotografiile selectate era ca acestea să nu fie prelucrate în Photoshop. De exemplu, una dintre ele a fost o lucrare a lui Malevich prezentată la Expoziţia Futuristă de la Sankt Petersburg, în 1915, care, în concepţia lui Paglen, reprezintă o convergenţă a artei, filozofiei şi ştiinţei. Fotografiile prezintă gheţari, fenomene naturale, plante şi animale, exemple de tehnologii şi de mijloace de transport, pământul văzut de pe Lună, dar şi imagini cu bărbaţi, femei şi copii. Imaginile selectate nu au prea mult de-a face una cu cealaltă. Recunoaşte însuşi Paglen, care a explicat că acesta „este un proiect paradoxal. Acele imagini nu au, aparent, nici un sens, nici pentru viitor şi nici pentru prezent. Puţine dintre imagini vorbesc de la sine sau îşi dezvăluie semnificaţia“, a spus autorul, concluzionând: „Nu este un proiect pur teoretic. El va fi acolo atunci când umanitatea va fi de mult dispărută, iar viitorii dinozauri vor începe să se uite în sus, spre cer“.
Martorii de pe orbită
Însă nu doar alegerea fotografiilor a fost dificilă, ci autorul proiectului a trebuit să găsească o metodă prin care să fie imprimate aceste 100 de fotografii pentru a rezista miliarde de ani în spaţiu şi, mai ales, cum să le plaseze pe orbită. Proiectul jurnalistului american a pornit de la ideea că, peste miliarde de ani, toate semnele civilizaţiei umane ar dispărea de pe suprafaţa Pământului. Singurul martor ar fi satelitul plasat pe orbită. Pentru acest proiect au fost contactaţi furnizori din industria satelitară. Astfel a fost contactată EchoStar Corporation, o companie de telecomunicaţii din Colorado (SUA) care administrează flota de sateliţi Dish Network. Pozele au fost imprimate pe un disc de siliciu, securizat cu o carcasă de aur. După teste ale discului de siliciu cuprinzând cele 100 de fotografii, la sfârşitul anului trecut au fost finalizate şi pregătirile pentru satelitul EchoStar. După mai multe amânări, satelitul EchoStar XVI urmează să fie lansat în noiembrie-decembrie de la Cosmodromul Baikonur din Kazakhstan, cu o rachetă purtătoare ILS Proton Breeze M.
Capsula timpului
Ideea unei capsule a timpului nu este tocmai nouă. Este bine ştiut faptul că oamenii au fost dintotdeauna fascinaţi de ideea de a putea păstra şi transmite mărturii ale existenţei lor celor din viitor. De-a lungul timpului, familii, şcoli sau întregi comunităţi adună bucăţi de istorie şi le depozitează în astfel de capsule – recipiente de orice mărime şi formă. Noţiunea de „capsula timpului“ a apărut în 1937, la expoziţia internaţională New York World’s Fair, doi ani mai târziu fiind construită o capsulă ce are ca termen de deschidere anul 6939. Însă cea mai reuşită transpunere a noţiunii moderne de „capsulă a timpului“ se află la Universitatea Oglethorpe din Statele Unite. Denumită „Cripta civilizaţiilor“, impresionanta capsulă conţine peste 640.000 de microfilme pe care sunt redate mii de opere de artă, cărţi şi lucrări ştiintifice, dar şi păpuşi Donald Duck şi lăzi de bere. De asemenea, în capsulă, care este programată să fie deschisă în 8113, se află şi scenariul original al filmului „Pe aripile vântului“.
