În India, utilizarea serului adevărului în timpul interogatoriilor este o practică des întâlnită, în ciuda faptului că Înalta Curte de Justiţie
a declarat-o „crudă, inumană şi umilitoare“, relatează repubblica.it
Un interogatoriu extenuant care ameninţă să continue ore în şir. Iar apoi o simplă „înţepătură“ pentru a-l determina pe suspect să îşi mărturisească delictul. Nu, nu este scenariul unui film poliţist, chiar dacă este una dintre acele scene care aminteşte de peliculele din anii ’70. Cu toate acestea, administrarea serului adevărului în cazul suspecţilor deloc cooperanţi este o practică încă frecventă în unele state din India. În ciuda faptului că Înalta Curte de Justiţie a declarat această practică „crudă, inumană şi umilitoare“, „narcoanaliza“ continuă să fie utilizată în diferite zone ale ţării. În esenţă, serul adevărului este un tratament utilizat în cadrul narcoterapiei. Este vorba despre o substanţă lichidă, care se injectează cu seringa. Medicamentul aparţine clasei barbituricelor, care acţionează asupra sistemului nervos central, alungând anxietatea, inducând ameţeală şi chiar inconştienţă. Această metodă controversată şi interzisă în multe state democratice era utilizată de serviciile secrete occidentale în timpul Războiului Rece, dar s-a dovedit că substanţele folosite – pentotal de sodiu – pot induce halucinaţii. Injecţia îi va aduce pe suspecţi într-o stare de semiconştienţă, astfel încât ei vor fi în imposibilitate de a manipula răspunsurile la întrebările anchetatorilor. Deşi testul nu este admis ca probă în justiţie, poliţiştii afirmă că acesta le este de ajutor în cadrul anchetelor. Potrivit legislaţiei internaţionale, utilizarea acestor preparate este considerată o formă de tortură.
Din nou de actualitate
Utilizarea tehnicii a revenit în atenţia publicului, după ce anchetatori de la Biroul Central de Investigaţie (CBI) din India i-au cerut unui judecător permisiunea de a administra serul lui Jagan Mohan Reddy, carismaticul fiu al fostului premier Andhra Pradesh, care şi-a pierdut viaţa într-un suspect accident de elicopter în 2009. În opinia reprezentanţilor CBI, utilizarea barbituricelor în această fază a anchetei este absolut necesară, pentru că nici Reddy, nici o altă persoană anchetată în acest caz nu cooperează cu anchetatorii. Pentru a dovedi acuzaţiile de corupţie aduse tânărului politician, anchetatorii au solicitat permisiunea judecătorului pentru folosirea acestei substanţe, însă avocaţii lui Reddy au contestat această măsură, invocând o decizie a Curţii Supreme indiene, care în 2010 a stabilit că această practică este ilegală fără consimţământul persoanei implicate.
Polemici în rândul specialiştilor
Cum era şi normal, o astfel de practică nu putea decât să producă polemici în rândul specialiştilor. Doctorul Gandhi Kaza, şef al Truth Labs, primul serviciu criminalistic independent din India, a condamnat această practică, confirmând că ea încă este utilizată în mai multe state indiene, mai ales în Gujarat şi în Karnataka. Deocamdată, nu există cifre oficiale privind numărul suspecţilor care au fost supuşi unei astfel de narcoanalize, însă The Guardian citează declaraţia lui V. H. Patel, vicedirector al Directoratului pentru Ştiinţe Criminalistice, care spune că el, personal, a interogat în acest mod aproape 100 de suspecţi, iar laboratorul său primeşte trei-patru cereri de narcoanaliză în fiecare lună. „Este vorba de o practică sigură. Nu există violenţă şi este o metodă eficientă, care ajută ancheta. Trebuie să le facem dreptate victimelor, mai ales dacă «pacientul» este un presupus terorist. Până acum, nimeni nu a contestat eventualele efecte colaterale ale practicii. Chiar dacă, în 2011, Sheihk Mujib, un student la inginerie care a fost implicat în planificarea unui atentat, s-a plâns de probleme de sănătate“, a declarat Patel.
Efecte secundare
De-a lungul timpului, au existat suficient de multe persoane care au protestat după administrarea tratamentului. Arun Ferreira, activist politic „injectat“ în 2007, a descris efectul „narcoanalizei“ ca fiind „o tortură“, adăugând că, după părerea sa, această substanţă acţionează „asupra voinţei de a minţi, însă nu se poate demonstra că determină o persoană să spună adevărul“. În unele cazuri, persoanele interogate acceptă de bunăvoie să se supună acestei practici pentru a-şi demonstra nevinovăţia. În New Delhi, de exemplu, un cuplu a acceptat să se supună acestui tratament pentru a demonstra că nu şi-au ucis fiica de 14 ani. Dincolo de toate acestea însă, mulţi experţi consideră că narcoanaliza poate fi calificată drept tortură, potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva Torturii. Deşi India a semnat Convenţia în 1997, parlamentul indian nu a ratificat-o până în prezent.
