Pentru mai-marii NASA şi „Science and Entertainment Exchange“ este clar: cel mai prost film când vine vorba de ştiinţă este categoric pelicula „2012“, lansată în 2009. În cadrul unei conferinţe care a avut loc în urmă cu ceva timp în California, specialiştii NASA au declarat acest film este cel mai defectuos din punct de vedere ştiinţific produs vreodată. Pelicula, care s-a bucurat de un succes uriaş, anunţă sfârşitul lumii, ca urmare a unor misterioase particule denumite neutrin care distrug atracţiile turistice celebre de pe glob. În opinia conducătorului misiunii Near Earth Asteroid Rendezvous a NASA, Donald Yeomans, această producţie cinematografică este un exemplu „excepţional şi extraordinar“ de stupiditate la Hollywood.
Lista neagră
„Producătorii au profitat de frica oamenilor de aşa-numitul sfârşit al lumii, prezis aparent de maiaşii din America Centrală, al căror calendar se termină pe 21 decembrie, 2012“, a explicat Yeomans.
„Agenţia s-a ales cu atâtea întrebări de la persoane îngrozite că lumea se va sfârşi în 2012, că a trebuit să facem un site special pentru a dărâma astfel de mituri. Aşa ceva nu ni s-a mai întâmplat înainte“, a precizat reprezentantul NASA. Agenţia a fost nemulţumită şi de modul în care cineaştii au folosit neutrinii, care în film pricinuiesc explozii solare, cutremure, uragane şi tsunamiuri, dar care, de fapt, nu pot interacţiona cu substanţele fizice.
De asemenea, pe „lista neagră“ a NASA s-au aflat şi pelicule precum „The Day After Tomorrow – Unde vei fi poimâine?“, în care este abordată încălzirea globală „Chain Reaction“, în cazul căreia a fost criticat modul de abordare a fuziunii la rece), „The Core“ – probleme cu câmpul magnetic) şi „The Volcano“, în care un vulcan răsare în mijlocul Los Angelesului. A surprins prezenţa pe listă a lungmetrajului „Armageddon“, în care un asteroid de mărimea Texasului este aruncat în aer pentru a salva Terra. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cânt iniţial pelicula primise susţinerea NASA.
Aşa, da!
Agenţia a avut şi elogii pentru atenţia faţă de acurateţea ştiinţifică vizibilă în filme precum „Gattaca“, „Blade Runner“, „Metropolis“ şi „Jurassic Park“. În cazul peliculei „Gattaca“ merită remarcată viziunea cumplită, dar credibilă a regizorului Andrew Niccol despre o societate dominată de prejudecăţi de natură genetică.
Majoritatea copiilor sunt concepuţi folosind IFV, un proces de preimplantare genetică, ce elimină toate imperfecţiunile genetice. „Gattaca“ este unul dintre puţinele filme care abordează problema determinismului genetic.
Alt film apreciat este „Alien“, din 1979. Acest film horror SF are câteva influenţe reale, cum ar fi suspendarea funcţiilor vitale (încetarea temporară a funcţiilor vitale ale organismului, lucru obţinut, de exemplu, prin îngheţarea acestuia), folosită pentru menţinerea în viaţă a echipajului navei în timpul călătoriilor interstelare ce pot dura câteva decenii (aceşti astronauţi nu puteau călători cu viteze mai mari decât viteza luminii).
De asemenea, merită remarcat şi „2001: A Space Odyssey“. Deşi filmul a fost realizat înainte de prima aterizare pe lună, această capodoperă cinematografică a lui Stanley Kubrick şi Arthur C. Clarke reprezintă o descriere surprinzător de realistă a călătoriei în spaţiu.
Printre detaliile corecte ale filmului se numără toate scenele în care acţiunea are loc în spaţiul cosmic sunt silenţioase – zgomotul nu călătoreşte în vid. De asemenea, echipajul consumă mâncare sub formă de pastă şi bea numai lichide cu paiul.
