Noi studii au încercat să stabilească modul în care va arăta planeta noastră peste nu mai puţin de 100.000 de ani, relatează www.repubblica.it
Pentru oamenii moderni, viitorul înseamnă, în general, următoarele şase luni, doi ani sau 20 de ani. Rareori ne hazardăm să ne gândim care va fi viitorul planetei noastre peste mii de ani, asta şi pentru că un asemenea exerciţiu ne sperie: indiferent că este vorba de schimbările climatice, de pericolul unor pandemii provocate de noi virusuri sau de posibilitatea ca un asteroid uriaş să lovească Terra, cert e că previziunile privind viitoarele catastrofe care îi aşteaptă pe pământeni sunt atât de frecvente, încât cei mai mulţi dintre noi preferăm să nu ne imaginăm un viitor prea îndepărtat, de teamă că nu va exista nici un viitor. Ca să nu mai vorbim de faptul că în cadrul Global Catastrophic Risk Conference, organizată la Oxford în 2008, se estima că fiinţele umane aveau doar 19% şanse să supravieţuiască până în 2100. Un asemenea pesimism, avertizează însă revista New Scientist, citând un număr mare de studii şi de specialişti, este totuşi prematur şi complet neîntemeiat. Prima veste bună vine de la oamenii de ştiinţă de la Long Now Foundation, fondată la San Francisco. Aceştia sunt siguri că peste 100.000 de ani, noi vom fi tot aici. Fosilele descoperite sugerează faptul că mamiferele pot supravieţui un milion de ani şi unele specii chiar de zece ori mai mult timp. Prin urmare, de ce mamiferul cel mai inteligent, Homo Sapiens, nu s-ar afla şi el printre acestea?
Tot aici
Având în vedere cei 200.000 de ani de existenţă umană pe Terra, Richard Gott, astrofizician la Princeton University, estimează că vom trăi alte şapte milioane şi jumătate de ani. Dezastrele provocate de fiinţele umane (războaie termonucleare), noi virusuri ucigaşe (au existat patru în ultimul secol) sau erupţia unui supervulcan (la fiecare aproape 50.000 de ani există câte una) vor provoca daune grave, dar cu greu vor genera dispariţia a şapte miliarde de oameni răspândiţi în toate colţurile planetei.
Cel mai mare pericol este ca un asteroid uriaş să lovească Terra, aşa cum s-a întâmplat, probabil, în urmă cu 65 de milioane de ani, când dinozaurii au dispărut de pe faţa pământului. Însă, nici măcar asta, potrivit calculelor NASA, nu ar produce dispariţia întregii civilizaţii umane. Un risc mai concret este supraîncălzirea planetei. În cazul în care, în următoarele secole, temperaturile vor creşte cu 2-10 grade, New York, Londra şi Tokyo vor fi inundate, insule întregi vor fi înghiţite de ape, iar zonele tropicale vor fi de nelocuit. Alte zone însă, care astăzi sunt aride sau semiinaccesibile, vor deveni locuibile şi chiar vor înflori, din această categorie făcând parte tundra siberiană sau Antarctica. O parte din umanitate va fi nevoită se se mute în următorii 3.000 de ani, însă nu va dispărea.
Cum vom arăta
Şi după ce am stabilit că încă vom exista, chiar dacă trebuie să ne schimbăm domiciliul, mai rămâne de clarificat cum vom arăta. Un experiment mai vechi imagina posibilitatea de a lua un om din Cro-Magnon (de acum 30.000 de ani), pe care să îl bărbierim, să îl îmbrăcăm şi căruia să îi dăm drumul în centrul New York-ului: şi-ar fi recunoscut semenii? Antropologii afirmă că da, chiar dacă nu ar recunoaşte nimic altceva. Să facem acelaşi joc: să luăm un om din 2012 şi să îl trimitem în 102012: va recunoaşte indivizii şi obiectele care îl înconjoară? Şi da, şi nu. Poate vor exista cyborgi şi roboţi din siliciu, care nu vor fi după chipul şi asemănarea noastră. Însă, aşa cum strămoşii noştri nu ni se par cine ştie ce fiinţe extraterestre, nici oamenii din anul 100.000 după Christos nu vor avea, probabil, trei picioare şi un singur ochi, ci ne vor semăna într-un fel sau altul, afirmă cercetătorul Graham Lawton. Comunicarea va fi însă un pic mai dificilă. Astăzi, nu înţelegem engleza de acum o mie de ani şi doar cine a făcut studii speciale înţelege latina vorbită în Roma antică. Limbile evoluează mai repede decât vorbitorii lor: Oxford Dictionary adaugă 2.500 de cuvinte noi în fiecare an, regulile gramaticale se schimbă. Însă, cu formule simple de prezentare, poate vom reuşi totuşi să ne înţelegem şi în anul 100.000, susţine lingvistul Mark Pagel, de la Reading University.
