Medicamentele care alină simptomele bolilor psihice ale şoarecilor de laborator ajung de multe ori tratamente destinate oamenilor. Există o singură problemă, spun redactorii discovermagazine.com: căderile nervoase ale rozătoarelor sunt complet diferite de cele ale oamenilor.
Cea mai mare concentraţie de şoareci de laborator cu probleme psihice se găseşte undeva în Statele Unite, mai precis în Bar Harbor, statul Maine. Rozătoarele „cu probleme“ sunt ţinute în cele mai stricte condiţii de siguranţă, în saloane izolate şi bine închise din Laboratorul Jackson, o unitate biomedicală nonprofit recunoscută la nivel internaţional pentru faptul că aici există cea mai importantă pepinieră de şoareci de laborator. Zi de zi, zeci de camioane pleacă de aici încărcate cu cutii pline de şoricei, care ajung în centrele de cercetare medicală din întreaga Americă. Rozătoarele cu simptome de anxietate sau depresie, autism sau schizofrenie sunt aduse aici, la fel ca şi cele care dau semne de tulburări de învăţare, anorexie sau deficit de atenție ori tulburare hiperkinetică: pentru fiecare boală a minţii umane, în laboratorul din Bar Harbor există un şoarece de laborator pe post de „avatar“ sau exponent.
Şoarecii, subiecţi de cercetare dificili
Nu există ore de vizită pentru ciudaţii pacienţi, pentru că există pericolul ca rozătoarele să transmită boli contagioase. Animalele sunt îngrijite doar de personal calificat, cum este doctorul Elissa Chesler, specialistă în ştiinţe neurologice. Ea recunoaşte că diagnosticarea unei boli mintale la şoareci este o activitate foarte „dubioasă“ şi complicată. Rozătoarele devin tulburate foarte uşor şi chiar şi cea mai mică schimbare din laborator le poate declanşa o criză de nervi, spune Chesler, care explică faptul că oamenilor de ştiinţă le este greu să stabilească dacă un anumit comportament al şoarecilor este rezultatul unei boli psihice sau doar consecinţa unui factor de stres. Din acest motiv, Elissa Chesler împreună cu mai mulţi colegi de breaslă şi-au unit forţele pentru a elabora metode de diferenţiere a normalităţii şi anormalităţii comportamentale care să afecteze mai puţin aceste rozătoare. Soluţia pe care echipa de cercetare a găsit-o a fost colectarea de date şi informaţii de la animale în timp ce acestea îşi văd de activităţile zilnice – cu alte cuvinte, a lăsa şoarecii să fie şoareci, fără a-i obliga să se comporte ca nişte cobai, s-ar putea dovedi a fi cea mai sigură metodă de a găsi tratamente mai bune pentru afecţiunile psihice ale oamenilor. Tot ceea ce s-a aflat şi se cunoaşte până acum despre tratamentul medicamentos pentru bolile psihiatrice este ceea ce oamenii de ştiinţă au aflat în urma cercetărilor făcute pe şoareci de laborator. Dar încă nu există un medicament perfect. Antidepresivele au deseori efecte secundare manifestate prin creşterea în greutate şi scăderea libidoului şi în multe cazuri nu au rezultatul medical scontat. Medicamentele prescrise împotriva stărilor de anxietate provoacă somnolenţă, pastilele pentru tratarea simptomelor schizofreniei provoacă şi ele creşterea în greutate şi scad nivelul de energie, motiv pentru care mulţi pacienţi renunţă la ele. În acelaşi timp, încă nu a fost găsit un tratament pentru autism. Prin urmare, este foarte mult loc de îmbunătăţire a tratamentelor psihiatrice, iar experimentele pe şoarecii de laborator sunt cea mai viabilă opţiune.
Statistici în psihiatrie
Potrivit cercetătorilor, medicina are nevoie disperată de terapii şi tratamente mai bune, întrucât incidenţa afecţiunilor psihiatrice este îngrijorătoare. Statisticile arată că una din cinci persoane suferă de depresie la un moment dat în viaţă, 28% suferă de anxietate – manifestată prin stres posttraumatic, fobii, obsesii sau compulsii, în timp ce 15% cad pradă dependenţei de alcool sau droguri. În plus, într-un grup de 100 de oameni din orice colţ al lumii, există şanse foarte mari ca unul să sufere de autism sau schizofrenie.
Delia Pătru
