Câinele este cel mai vechi animal domesticit, relatează corriere.it. Aşadar, nu surprinde deloc faptul că există un interes foarte mare din partea oamenilor de ştiinţă pentru a afla cum a avut loc acea trecere crucială, care face ca un animal sălbatic să devină „cel mai bun prieten al omului“. Un studiu recent realizat de un grup de cercetare internaţional format din specialişti ruşi, americani, britanici şi olandezi a demonstrat faptul că primii câini domestici au apărut cu 33.000 de ani în urmă. Dar să le luăm pe rând. Primele dovezi ale existenţei câinelui domestic (Canis familiaris) ar proveni din China, Orientul Mijlociu şi Europa şi au o vechime cuprinsă între 9.000 și 14.000 de ani, având în vedere că încă de pe atunci câinii au devenit o componentă de bază a aşezărilor omeneşti. Însă, un studiu din 2009, realizat de Academia de Ştiinţe din China, a indicat un punct precis pentru originea câinelui domestic: în urmă cu 16.000 de ani, în regiunea meridională a Fluviului Albastru unde, potrivit cercetătorilor, domesticirea a sute de lupi a fost un lucru destul de obişnuit. De altfel, aici a fost descoperit cel mai mare număr de „fragmente“ de ADN similare între lup şi câine. Acest concept a fost reconfirmat şi în luna noiembrie de Peter Savolainen, de la Institutul Regal de tehnologie din Suedia. Studiile realizate pe patrimoniul genetic al câinilor au dus la concluzia că Asy (Asia South of Yangtze River) din China este principala şi – probabil – singura zonă unde s-a realizat domesticirea câinelui-lup.
Noutăţi din Siberia
şi Belgia
Mai nou însă, craniile de canide descoperite în două locaţii complet diferite, în Siberia şi Belgia, pun sub semnul întrebării data şi locul celei mai vechi domesticiri a câinelui. Potrivit cercetătorilor Universităţii din Arizona, craniile, stabilite după datarea cu carbon radioactiv ca fiind vechi de 33.000 de ani, descoperite în Siberia (în peşterea Razboinichya) şi pe teritoriul Belgiei, la Goyet, prezintă un bot mai scurt şi fălci mai late decât cele aparţinând unor canide sălbatice, nedomesticite, precum lupii. Ele sunt aproape identice cu unele vechi de 1.000 de ani, aparţinând unor câini domestici, descoperite în trecut în Groenlanda.
După analizarea structurii oaselor, oamenii de ştiinţă au concluzionat că acestea reprezintă dovezi destul de solide ale domesticirii câinilor. În acest sens, dr. Greg Hodgins, autorul studiului, afirmă că „atât descoperirile din Belgia, cât şi cele din Siberia reprezintă fosile ale unor animale domestice, analizând caracteristicile morfologice ale acestora… în principiu, lupii au boturi mai lungi şi dinţi mai puţin aglomeraţi, unul dintre rezultatele domesticirii fiind scurtarea botului, lăţirea fălcilor şi aglomerarea dentară“.
De asemenea, descoperirea indică faptul că în acea vreme câinii erau folosiţi pentru pază sau pentru companie, la fel ca şi în prezent. Totodată, aceasta ar putea constitui şi o explicaţie pentru diferenţele de aspect şi de mărime dintre rasele de câini, craniul siberian putând contrazice ideea unui lup strămoș comun al tuturor câinilor.
În opinia oamenilor de ştiinţă, câinii sunt printre primele animale domesticite de om, cu mult înaintea animalelor de curte, crescute pentru hrană. Mai mult, distanţa de mii de kilometri dintre cele două locaţii de descoperire indică şi faptul că domesticirea câinilor era o practică răspândită şi multiregională.
Delia Pătru
