Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent
de Cristian Preda, Editura Polirom
La finalul studiului său în care urmăreşte relaţia dintre vot şi putere în spaţiul politic românesc de la 1831 încoace, Cristian Preda a prins şi o simpatică anexă care cuprinde lirică electorală, sloganuri şi versificaţii de campanie.
Anexa este instructivă pentru felul în care vocea străzii, de obicei satirică, dar şi defensivă, întrucât nu muşcă, îşi face simţită prezenţa în spaţiul public românesc dominat mai degrabă de malversaţiuni politice şi de calcule electorale care ţin rareori seama şi de opiniunea cetăţeanului „turmentat“. Acel hilar „eu cu cine votez?“ continuă să se audă, în diverse game, la fiecare ciclu electoral românesc. Dacă Preda, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Bucureşti, dar şi consilier al preşedintelui T. Băsescu, îşi va îmbunătăţi studiul peste câţiva ani, îi va fi imposibil să nu adauge la anexa cea isteaţă şi ceea ce i se cântă azi preşedintelui jucător. Şi asta pentru că Traian Băsescu, unul dintre cei cântaţi de popor (sau de manelişti, adică tot popor) în versuri ca „Băsescu e jucător, / Dar e-aproape de popor / Un singur lucru contează, / Toţi românii îl votează“, este şi colecţionarul celor mai inspirate strigături auzite în acest debut de iarnă 2012, în chiar centrul Capitalei: „Băse, te crezi salvatorul, / Dar eşti demolatorul“. Și mai sunt și altele, la fel de inspirate, gen „PDL şi USL fac parte din Mafie“. Poporul e echitabil, nu face discriminare. Desigur, studiul lui Preda nu se rezumă la acest fel de lirică populară, mai mult sau mai puţin demolatoare. Este un studiu serios, ce-şi propune să observe, aşa cum nota Vladimir Tismăneanu, „aventurile spaţiului electoral românesc din ultimii aproape 200 de ani“. Şi sunt ceva aventuri, începând din vremea lui Bibescu Vodă, epoca „Regulamentelor organice“ (practic prima constituţie a statului român, în ciuda diferendelor de opinie), continuând cu domnia lui Cuza (până la 1866) şi până în prezentul în care avem, desigur, o nouă Constituţie. De modificat şi aceasta, după cum ni se tot spune. Ce este interesant de remarcat este faptul că după Constituţia lui Cuza „rumânii fericiţi“ (cu o expresie extrasă de autor dintr-un document semnat de Ion Câmpineanu la 1838) au mai beneficiat de şapte constituţii (revizuite de 25 de ori!), care mai de care mai pretins „liberală“, cu rezultate practice dintre cele mai controversate. Pe urmele lui Pierre Manent (naţiunea este „locul în care principiul consimţământului şi ideea reprezentativă îşi găsesc sălaş“), Cristian Preda îşi propune să observe, în baza faptelor istorice şi a documentelor, cele trei elemente majore care definesc democraţia unui stat cu încheieturi moderne: constituţia, ca factor de vertebrare a unei naţiuni, separaţia puterilor, adică ceea ce autorul numeşte „amenajarea relaţiei dintre executiv şi legislativ“, cu al său corolar, apariţia ştiinţelor politice, care se ocupă de analiza regimurilor politice şi votul, construcţia legală a acestuia, felul în care este exercitat sau nu de cetăţean, turmentat sau nu. Aflăm că România (denumită ca atare din 1862) a cunoscut doar două episoade elective până în 1989: în 1842 (când este ales Bibescu) şi în 1859, când vine Cuza. În rest, domnitorii sau despoţii comuniști se aleg după bunul plac al unei camarile şi conduc după chef. Prinţul sau Tovarăşul Prim îşi impun forţa, care nu este neapărat a dreptului. Prima oară s-a votat în România în 1831. De atunci, au trecut peste țară 81 de ani şi 19 legi electorale, una la mai puţin de zece ani. Grăbiţi în schimbare, s-ar putea spune. Ştiaţi că de la 1862 încoace am avut 114 guverne? La data publicării cărţii, autorul nu avea de unde să ştie că guvernul Boc va fi măturat de protestatarii din stradă (apropo, e primul guvern care se duce astfel? Înclin să cred că nu), aşa că avem de fapt 115. Italia are peste 125, nici aici nu suntem primii în Europa.
Democraţia presupune şi acest joc tumultuos al puterilor în stat, cu negocieri şi chichiţe electorale care fac deliciul unei ţări doritoare de pâine şi circ. Citiţi cartea lui Preda, foarte instructivă ca informaţie şi precisă ca analiză, şi vă veţi convinge.
