Oricât ar fi de greu de crezut, Antarctica nu era imensul deşert de gheaţă din zilele noastre, ci era acoperită cu păduri tropicale şi populată de dinozauri. Potrivit ditadifulmine.com, Polul Sud nu era altceva decât o pădure cu copaci impunători şi multă vegetaţie, populată de multe specii de animale, inclusiv dinozauri. Din câte se pare, ecosistemele antarctice erau perfect adaptate pentru a face faţă lungii nopţi polare.
Pentru a descoperi secretele acestei păduri pluviale astăzi transformată într-un deşert de gheaţă, Jane Francis, profesor de paleoclimatologie la Universitatea din Leeds, şi-a petrecut ultimii zece ani în Antarctica, unde a colectat plante fosizilizate. „Ideea că Antarctica a fost cândva împădurită mi se pare incredibilă. Întotdeauna am crezut că Antarctica a fost o sălbăticie îngheţată, însă calota glaciară a apărut relativ recent în istoria geologică“, a explicat ea. Unele dintre descoperirile cele mai uimitoare, care ne demonstrează cât de vastă era pădurea antarctică, au fost găsite pe munţii Transantarctici. Exploratoarea a descoperit un strat sedimentar plin de frunze şi crenguţe fragile, care s-au dovedit a fi ale unor tufe. Vechimea acestora a fost estimată între trei milioane şi cinci milioane de ani, o perioadă relativ recentă, dacă vorbim din punct de vedere geologic.
Păduri tropicale
„Acum o sută de milioane de ani, Antarctica era acoperită de păduri tropicale, asemănătoare cu cele care există astăzi în Noua Zeelandă. Găsim buşteni întregi fosilizaţi, care par să provină de la copaci cu adevărat mari“, a declarat, la rândul său, Vanessa Bowman, colegă cu Jane Francis la Universitatea din Leeds.
Una dintre cele mai bizare caracteristici ale acestei păduri polare a fost capacitatea ei de a se adapta la regimul luminii din Antarctica, unde este noapte toată iarna, iar vara soarele străluceşte şi la miezul nopţii.
„În timpul perioadelor de întuneric, copacii îşi consumau din rezerva de hrană, iar dacă acest lucru durează prea mult timp, sfârşesc prin a se înfometa“, a explicat profesorul David Beerling, de la Universitatea din Sheffield. Acesta a încercat să afle cum au reuşit copacii să reziste în timpul nopţii polare. În acest scop, Beerling a realizat o serie de experimente, simulând condiţiile din acea perioadă, care i-au arătat că plantele s-au adaptat extraordinar de bine la mediul de atunci. În ciuda faptului că îşi consumau rezervele de hrană iarna, compensau prin faptul că vara aveau abilitatea de a realiza fotosinteza 24 de ore din 24. Însă, unul dintre cele mai interesante aspecte ale Antarcticii de acum câteva milioane de ani este că nu doar copacii şi plantele s-au adaptat, ci şi dinozaurii.
Profesorul Thomas Rich de la Muzeul Victoria din Australia şi-a petrecut ultimii 20 de ani scoţând la lumină fosile de dinozauri în Australia meridională, regiune poziţionată la est de coasta antarctică în urmă cu 100 de milioane de ani, şi aflată în conexiune directă cu Polul Sud. „Singurul schelet complet de dinozaur găsit este Leaellynasaura. Cu adevărat neobişnuit la acest specimen este craniul, care indică faptul că animalul avea lobii optici măriţi, ceea ce înseamnă că dinozaurii din Antarctica ar fi văzut foarte bine noaptea“, spune el.
