Un studiu al comportamentului animalelor a scos la iveală faptul că nu oamenii au inventat reţelele sociale. În schimb, utilizarea unor astfel de reţele – cum sunt celebrele Facebook şi Twitter – nu face altceva decât să oglindească modele comportamentale des întâlnite în lumea animalelor. Un grup de cercetători conduşi de doctorul David Lusseau, profesor la Facultatea de Ştiinţe Biologice din cadrul Universităţii Aberdeen din Scoţia, a descoperit că animalele formează „găşti“ şi adună informaţii pentru a ajuta grupul din care fac parte să ia decizii ce ţin de supravieţuire. Cu alte cuvinte, necuvântătoarele au propria lor reţea Facebook.
Oamenii de ştiinţă susţin că animalele considerate inteligente (de exemplu, maimuţele, delfinii şi balenele) se folosesc de grupuri pentru a-şi împărtăşi informaţiile în acelaşi fel în care oamenii comunică pe internet. În cazul în care nu ştiaţi, există o aşa-numită „regulă a celor şase grade de separare“, care spune că şase paşi sunt suficienţi pentru ca o persoană să îşi găsească o legătură cu orice altă persoană şi care funcţionează pe principiul găsirii unui cunoscut al unui cunoscut. Ei bine, potrivit cercetătorilor scoţieni, această regulă se aplică şi în lumea animalelor, determinând felul în care indivizii dintr-o specie se grupează unii cu alţii. Altfel spus, modalitatea prin care informaţiile circulă pe site-urile de socializare precum Twitter şi Facebook reflectă, sau copiază, tacticile pe care necuvântătoarele le-au folosit dintotdeauna pentru a aduna informaţii legate de mediul lor social. „Reţelele sociale sunt aceleaşi în cazul tuturor speciilor şi, deşi există diferenţe în privinţa detaliilor legate de structură, unele proprietăţi rămân aceleaşi, indiferent dacă vorbim despre balene ucigaşe, maimuţe sau oameni“, a explicat profesorul Lusseau. Acesta a mai spus că studiile efectuate asupra populaţiilor de animale au demonstrat că „lumea e mică“ şi în regatul animalelor.
Explicaţii suplimentare
David Lusseau a discutat descoperirea făcută în cadrul unor seminarii ştiinţifice organizate recent de Universitatea din Aberdeen. Cercetătorul scoţian a menţionat, printre altele, că factorul declanşator pentru formarea reţelelor sociale în lumea animalelor este colectarea informaţiilor necesare supravieţuirii. „Aceste informaţii diferă de la specie la specie, astfel că se pot referi la locurile unde se găseşte hrană, locurile unde se află «duşmanii», prădătorii, sau locurile unde grupul se poate adăposti în siguranţă. Poate fi vorba, de exemplu, chiar despre comparaţii făcute cu celelalte animale dintr-un habitat, pentru a afla cine are mai multe şanse într-o luptă directă“, a explicat Lusseau. Pentru exemplificare, el a prezentat cazul grupurilor de delfini. Fiecare delfin are propriile necesităţi zilnice – să se hrănească, să se odihnească -, dar în afară de acestea fiecare individ se gândeşte la următoarea mişcare a grupului. Tocmai de aceea, în cazul acestor mamifere, conducătorii grupului se aleg în mod spontan şi pot ocupa această „funcţie“ doar într-o anumită situaţie – unul dintre delfini poate conduce grupul la un anumit moment doar pentru că ştie mai bine circulaţia curenţilor din locul respectiv. „Socializarea oamenilor se aseamănă foarte mult cu cea care există dintotdeauna între animale. Singura diferenţă ar fi că noi, oamenii, avem posibilitatea de a comunica la scară mai mare, la nivel global“, a concluzionat cercetătorul.
• Oana Olaru
