În decursul istoriei astronauticii, doar 12 persoane au avut privilegiul să ajungă pe Lună. Cine sunt aceste persoane este un lucru bine ştiut, însă nu la fel de cunoscut este faptul că, în realitate, sute de astronauţi (în sensul larg al termenului) au ajuns pe satelitul nostru natural, relatează www.ditadifulmine.com.
În 1971, începea misiunea Apollo 14, la care au participat Stuart Roosa, Alan Shepard şi Edgar Mitchell. Alături de ei „şi-au luat zborul“ şi câteva sute (400-500) de semințe de sequoia, pin taeda, paltin, brad Douglas şi liquidambar styraciflua, cunoscut sub denumirea populară de arborele de gumă sau arborele-crocodil. Ideea de a transporta seminţe în spaţiu i-a aparţinut lui Roosa. Trebuie menţionat că aproape fiecare echipaj de astronauţi transportă în spaţiu fel de fel de amulete şi obiecte care nu au nimic de-a face cu misiunea. Shepard, de exemplu, a luat cu el mai multe mingi de golf, în timp ce Roosa, la sugestia tatălui său, a decis să ia cu el mai multe seminţe de copaci, pe care le-a transportat în interiorul unui cilindru de metal, aflat în al său Personal Preference Kit, o trusă realizată special pentru obiectele personale ale astronauţilor. Motivele au fost pe de o parte de natură ştiinţifică, dar în acelaşi timp şi de natură publicitară. Echipa de cercetători a NASA dorea să afle ce se putea întâmpla cu aceste seminţe odată revenite de pe Lună. Însă, după întoarcerea echipajului Apollo, seminţele au devenit o sursă de publicitate remarcabilă, mai ales datorită faptului că interesul pentru misiunile spaţiale creştea văzând cu ochii. De menţionat că a existat un episod ce a riscat să anuleze orice viitor al aşa-numiţilor arbori lunari. În timpul procedurilor de decontaminare, recipientul a explodat, iar seminţele au fost risipite şi „traumatizate“. Însă, în ciuda acestui incident, nu au fost afectate şi au început să germineze.
În căutarea pomilor pierduţi
Seminţele au fost plantate, iar în prezent se cunoaşte poziţia exactă a peste 50 dintre arborii răsăriţi din ele. Mai mult chiar, NASA a pus la dispoziţie un „Moon Tree Locator“, pentru a putea localiza arborii lunari. Însă, soarta celorlalte sute de alte seminţe este, cel puţin pentru moment, necunoscută. „Sute de arbori lunari au fost distribuiţi sub formă de material săditor, însă nu avem registre care să demonstreze unde au ajuns“, a explicat Dave Williams, de la Goddard Space Flight Center, din cadrul NASA.
De câţiva ani, Williams s-a dedicat căutării de arbori lunari pierduţi. Totul a început cu o scrisoare trimisă în 1996 de către un profesor care cerea informaţii despre un panou cu textul „Moon Tree“, aflat în apropiere de Koch Girl Scout Camp din Cannelton, în Indiana.
„Pe atunci, nici nu auzisem de arbori lunari. Panoul avea unele indicii şi de aceea am transmis un mesaj către NASA şi am mai obţinut alte informaţii şi de pe internet“, a explicat Williams. Primul arbore lunar a fost plantat la Washington Square în Philadelphia, pentru a sărbători bicentenarul Statelor Unite cu ajutorul unui „simbol viu al spectaculoaselor noastre reuşite umane şi ştiinţifice“, cum a spus pe atunci Gerald Ford.
În anonimat
Însă, astăzi lipsesc la apel peste 300 de seminţe de arbori lunari. Se ştie sigur că aproape 20 dintre arbori sunt morţi: un pin plantat în New Orleans a fost doborât la pământ de uraganul Katrina, iar pinul taeda de la Casa Albă a murit din cauze naturale. „Când oamenii îşi dau seama de valoarea acestori arbori, în general fac ceva pentru a-i conserva. Însă, uneori se întâmplă ca ei să nu ştie. Iată de ce vrem să localizăm cât mai mulţi arbori posibil“, a explicat Williams. Cu siguranţă, multe dintre speciile de arbori lunari pot supravieţui pentru o perioadă mult mai lungă de timp decât astronauţii de pe Apollo 14. Sequoia, de exemplu, poate trăi mii de ani, iar pinii au o speranţă de viaţă de câteva sute de ani. Cu siguranţă, pe undeva prin Statele Unite şi nu numai, există arbori lunari care cresc semeţi în anonimat.
