Un răspuns la dilema autismului
O echipă de cercetători din Statele Unite a găsit câteva răspunsuri la dilema care „bântuie“ comunitatea ştiinţifică – respectiv de ce copiii care suferă de autism gândesc şi se comportă diferit faţă de ceilalţi. Oamenii de ştiinţă au arătat, pentru prima dată, că punţile de legătură dintre anumite zone cerebrale care sunt importante pentru limbaj şi aptitudini sociale se dezvoltă mult mai încet în cazul copiilor autişti decât în cazul celor care nu au această boală. Jennifer G. Levitt, profesor de psihiatrie la Institutul Semel din cadrul UCLA şi coautoare a studiului, împreună cu colegii săi, au descoperit rate de dezvoltare anormal de mari ale zonelor cerebrale care generează problemele de adaptare socială, deficitele de comunicare şi comportamentele repetitive care sunt simptome ale autismului.
În ciuda incidenţei foarte mari a autismului, se cunosc foarte puţine lucruri despre această boală şi până acum nu a fost descoperit nici un fel de tratament. În mod normal, pe măsură ce copiii devin adolescenţi, creierul suferă schimbări majore. Acest proces extrem de dinamic depinde de crearea de noi legături (care sunt numite în mod generic „materie albă“), dar şi de eliminarea celulelor cerebrale nefolosite, respectiv materia cenuşie – cele două componente ale sistemului nervos central. Prin urmare, creierul „stabileşte“ cele mai eficiente metode de a înţelege lumea care ne înconjoară şi de a reacţiona la fenomenele cu care intrăm în contact. „Pentru că, aşa cum am arătat, creierul unui copil cu autism se dezvoltă mai lent în această perioadă extrem de importantă a vieţii, el are foarte mari probleme în a-şi stabili identitatea, în a dezvolta interacţiuni sociale şi în a rafina aptitudini emoţionale“, a explicat cercetătoarea. „Această informaţie nouă poate contribui la explicarea unora dintre simptomele autismului şi ar putea îmbunătăţi opţiunile de tratament viitoare“, a mai spus Jennifer G. Levitt.
