George Bacovia

Scriitorul George Bacovia s-a născut pe 4 septembrie 1881 (calendarul vechi), în Bacău. Şi-a format stilul la şcoala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu influenţe evidente din marii lirici moderni francezi. La început a fost văzut doar ca un poet minor. Pe parcurs, însă, va cunoaşte aprecierea, mergând până la recunoaşterea sa drept cel mai important poet simbolist român şi unul dintre cei mai importanţi din poezia română modernă. Dacă în primul său volum, „Plumb“, imediat după ce carnagiul din Primul Război Mondial se dezlănţuise, influenţa poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare („Scântei galbene“ sau „Comedii în fond“) descoperă reţeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist sau „o bisericuţă dintr-un lemn“ (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului. Bacovia a încetat din viaţă la Bucureşti, în 1957, reuşind să treacă de la statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii române.