În pat cu părinţii
Un studiu realizat de specialiştii de la Universitatea din New York a demonstrat că nu există consecinţe psihologice pentru copiii care obişnuiesc să doarmă în pat cu părinţii, informează cotidianul italian La Repubblica. În primele luni de viaţă ale copilului, părinţii ar fi dispuşi la orice sacrificiu doar pentru ca odrasla lor să nu mai plângă. De multe ori, singura modalitate pentru ca bebeluşul să se oprească din urlat este ca părinţii să îl culce lângă ei în pat. Ani la rând, această soluţie a fost condamnată de pediatri şi psihologi, care erau convinşi că acest lucru afectează viaţa sexuală a cuplului şi educaţia copiilor. Un studiu realizat de specialiştii de la Stony Brook University din New York, publicat de Pediatrics, a reabilitat această practică, susţinând că obiceiul copiilor de a dormi în patul părinţilor nu va influenţa în nici un fel psihicul acestora. Pentru acest studiu, au fost monitorizate 944 de cupluri de părinţi, specialiştii analizând situaţia psihologică şi obiceiurile legate de somn. După analizarea datelor, s-a constatat că, în cele mai multe cazuri, copiii care au dormit cu părinţii au avut aceeaşi dezvoltare cognitivă ca semenii lor care dormiseră singuri. Membrii Asociaţiei americane de pediatrie au fost dintotdeauna împotriva acestui „co-sleeping“ în primele luni de viaţă, explicând că acest obicei contribuie la creşterea riscului de apariţie a sindromului morţii subite a micuţilor, care poate interveni în primul an de viaţă al copilului şi care este prima cauză de deces printre bebeluşi născuţi sănătoşi.
Argumente
pro şi contra
Alţi pediatri, în schimb, spun că acest obicei favorizează alăptarea şi îmbunătăţeşte raportul dintre mamă şi copil. Încă de acum câţiva ani, Margot Sunderland, directoarea Center for Child Mental Health din Londra, i-a sfătuit pe părinţi să permită copiilor să doarmă cu ei până la vârsta de cinci ani, afirmând că acest obicei îi va ajuta pe micuţi să devină adulţi mai calmi, mai sănătoşi şi mai echilibraţi emoţional. În opinia psihologului britanic, încercarea părinţilor de a-şi obişnui copiii să doarmă singuri încă de la câteva săptămâni de viaţă este un obicei dăunător, pentru că separarea de părinţi contribuie la creşterea fluxului de hormoni de stres, cum este hidrocortizonul. Psihologul britanic a fost imediat contrazis de alţi specialişti în domeniu, care spun că prezenţa copilului în patul conjugal este un stres pentru copii şi dă peste cap obiceiurile acestora, care vor întâmpina serioase dificultăţi atunci când vor dormi singuri. „În pat au loc momentele cruciale din ciclul vital al unei familii. La început este refugiul a doi amanţi, apoi burta viitoarei mămici va ocupa o parte din spaţiul comun, iar apoi se va transforma în «cuib» pentru cel mic. Patul este un spaţiu foarte important, însă la final tot un pat rămâne. Important este, ca de obicei, echilibrul care există în cadrul familiei“, a explicat psihologul italian Maurizio Brasini.
