Viaţa fără bani
Într-o perioadă în care criza economică a afectat bugetul celor mai mulţi dintre noi, numeroase persoane s-au obişnuit să strângă cureaua, încercând să economisească şi să scape de cheltuielile în plus. Potrivit Yahoo!News, există însă şi oameni care fie că aşa au decis, fie că aşa s-a întâmplat, au găsit un mod de a „tăia răul de la rădăcină“ şi au ajuns la concluzia că este mult mai uşor să trăieşti pur şi simplu fără bani. Indiferent cât ar părea de greu, nemţoaica Heidemarie Schwermer a demonstrat că o viaţă fără bani chiar este posibilă. Femeia, în vârstă de 70 de ani, a decis în urmă cu 15 ani să îşi abandoneze serviciul şi să înceapă o viaţă cu totul lipsită de bani şi bazată doar pe schimb şi reciprocitate. Experienţa sa a început în mai 1996. Femeia, care lucra ca psihoterapeut în Dortmund, a decis să renunţe la casa şi la cabinetul său, să îşi doneze maşina şi mobilierul şi să înceapă o viaţă bazată pe schimbul de bunuri şi servicii. Pentru început, s-a mutat în sediul organizaţiei „Gib und Nimm“ (Dă şi ia!), prima organizaţie de acest tip din Germania, fondată de Schwermer în 1994. Din acel moment, Heidemarie a început să locuiască în casele persoanelor care îşi părăseau temporar domiciliul pentru a pleca în călătorie sau în vacanţă. Ea, în schimb, se oferea să aibă grijă de casă, făcând curăţenie, udând plantele şi având grijă de animalele domestice. Pentru a se hrăni, în afară de ceea ce îi ofereau gazdele drept „recompensă“ pentru că a avut grijă de apartament, doamna Schwimmer îşi ia alimentele dintr-un magazin de produse biologice. Şi în acest caz, unica sa monedă este „trocul“: pentru a „plăti“, femeia dă o mână de ajutor proprietarilor.
Idei în timp de criză
Pentru toate celelalte necesităţi, în schimb, se bazează pe asociaţia sa şi mai ales pe reţeaua de contacte construită de-a lungul timpului datorită „Gib und Nimm“. În sediul organizaţiei, Heidemarie pune la dispoziţia tuturor toate competenţele şi aptitudinile pe care nu le-a putut dezvolta în perioada când era nevoită să muncească. Ideea înfiinţării acestei organizaţii i-a venit după ce a aflat că în Canada, după falimentul unei mari companii, mare parte din populaţia dintr-un orăşel unde se afla sediul central al acesteia a rămas fără serviciu şi oamenii începuseră să se ajute unii pe alţii prin intermediul trocului. De exemplu, unii reparau acoperişul caselor în schimbul unor servicii de babysitter pentru copii.
După ce şi-a dat seama că în Germania nu există o astfel de reţea, Heidemarie a decis să fie ea deschizătoare de drumuri. În cadrul organizaţiei sale, fiecare dintre membri spune ce tip de bun material sau de serviciu este dispus să ofere la schimb. De exemplu, poate fi vorba de cunoaşterea unei limbi străine, de competenţe speciale în domeniul IT sau, pur şi simplu, de disponibilitatea de a găti sau de a face dulciuri. Singurul lucru interzis este banul. Valoarea serviciilor este evaluată exclusiv ca schimb. Pentru
Heidemarie, nu banii sunt problema, ci modul în care sunt consideraţi şi utilizaţi. „Sunt mult mai mult decât o simplă valoare de schimb, au devenit un mod pentru a defini valoarea omului. Eu, în schimb, pot spune că viaţa fără bani este posibilă şi, din anumite puncte de vedere, mă simt mai bogată“, a spus fostul psihoterapeut.
