În plină epocă a sexului, există şi un mic grup de oameni care sunt indiferenţi la dorinţele trupeşti
Într-o lume în care sexul este prezent la orice pas, există însă şi câteva mii de oameni care preferă spiritul, amintirile, discuţiile. Ei sunt asexualii, indiferenţi la dorinţele trupeşti, şi care, în Statele Unite, reprezintă cam trei procente din totalul populaţiei, informează cotidianul italian Corriere della Sera. Procentul este extrem de mic dacă îl raportăm la hiperconsumul sexual din anii 2000. Cei mai mulţi dintre adepţii acestui curent nu pun preţ pe sex nu neapărat din convingeri religioase, ci, mai degrabă, din dezinteres. Ei îşi revendică propria castitate cu orgoliu, fără a fi fanatici şi preferă să experimenteze alte forme de plăcere. În Italia, de exemplu, comunitatea asexualilor numără 1.300 de membri oficiali, toţi înscrişi pe portalul AVENit. În Statele Unite, însă, comunitatea asexualilor, înfiinţată în 2001 de David Jay, este mult mai numeroasă, site-ul asexuality.org/en având peste 27.000 de utilizatori.
Experienţe de viaţă
Membrii acestor comunităţi provin din toate clasele sociale, de la adolescenţi şi până la persoane mature care au decis să îmbrăţişeze acest mod de viaţă. Giulio, de exemplu, un adolescent din Italia, recunoaşte: „Am vrut să am relaţii, însă, din cauza numeroaselor eşecuri, am decis să renunţ“. Mai puţin extrovertit, dar cu idei similare, Emanuele Renda, de profesie informatician, a recunoscut că, la 28 de ani, este încă virgin. Crescut într-o familie unde sexul era o temă tabu, în adolescenţă, Emanuele a trebuit să se confrunte cu experienţele colegilor săi de aceeaşi vârstă. „Îi ascultam, dar experienţele lor nu mi-au stârnit interesul. Când am mai crescut, părinţii mei au crezut că sunt deprimat, pentru că au observat că nu manifest nici un fel de interes faţă de acest aspect“, a povestit tânărul. Întrebat dacă a suferit din această cauză, Emanuele a răspuns cu sinceritate: „De ce să sufăr? Sunt hetero şi perfect sănătos, însă pur şi simplu nu am fost curios să încerc. Pentru mine, sexul este o nevoie fizică, un automatism“. Italianul nu exclude însă posibilitatea ca totuşi într-o zi să intre în rândul lumii, chiar dacă el speră ca în viitor să îşi găsească o parteneră exact ca el. „Dacă pentru cealaltă persoană, sexul este important, vom putea discuta, cu toate că actul în sine nu mă stimulează cine ştie ce“. Alţi asexuali sunt de acord să facă totuşi unele concesii. Este cazul italiencei Jessica Casciotta, de 22 de ani, căsătorită, care acceptă din când în când să facă sex cu partenerul de viaţă. „Am fost întotdeauna asexuală şi sunt de acord să îmi satisfac partenerul din dragoste. În afară de efortul fizic, nu simt nimic. Pentru mine este doar un gest mecanic, ca un sport“, a spus aceasta.
Contra curentului
Chiara Simonelli, profesor de psihologie la Universitatea La Sapienza din Roma, a evaluat părţile pozitive ale unui fenomen fascinant tocmai datorită anacronismului său. „Dacă un individ ia această decizie şi nu o face doar dintr-un moft, poate fi o alegere curajoasă, contra curentului. Mai ales că, în jurul nostru, toată lumea vorbeşte despre sex, acesta fiind prezentat şi vândut ca pe o marfă“, a spus specialista. Altfel stau lucrurile dacă refuzul are la bază o traumă. „Tendinţa este mai răspândită în rândul femeilor, care se sustrag pentru a evita noi deziluzii sau se refugiază în legături simbiotice cu animalele domestice“, a explicat Simonelli.
