Proteinele nu trebuie să lipsească dintr-o alimentaţie sănătoasă, însă carnea nu este singura sursă din care organismul poate obţine aceste substanţe esenţiale
În a doua jumătate a secolului 20, pe străzile Londrei mărşăluia Stanley Green, un activist care promova o alimentaţie fără proteine, un mod de hrănire complet diferit faţă de cel pe care oamenii îl adoptau în acea vreme.
„Omul-Proteină“, cum era supranumit, considera că proteinele din alimente fac oamenii mai agresivi, motiv pentru care promova o alimentaţie cu conţinut scăzut de proteine, pentru „un popor mai bun, mai blând şi mai fericit“.
Ideea principală, pe care a expus-o într-o broşură pe care o vindea, era aceea de a convinge oamenii să renunţe la carne şi să obţină proteinele din alte alimente.
Oricât de ciudată ar putea părea teoria renunţării la carne, se pare că nu era foarte departe de adevăr, pentru că de curând Agenţia britanică pentru Siguranţă Alimentară a elaborat noi linii directoare, potrivit cărora nu ar trebui să consumăm mai mult de 500 de grame de carne pe săptămână, întrucât acest aliment ar favoriza apariţia cancerului – o raţie ce ar însemna să mâncăm cel mult trei porţii de friptură săptămânal.
După publicarea acestor orientări, au apărut multe critici care susţineau că, din cauza unei astfel de limitări, foarte multe persoane nu îşi vor putea „acoperi“ cantitatea de proteine de care organismul are nevoie pentru a se dezvolta şi a se menţine. Numai că există şi alimente alternative pe care le putem consuma pentru a întregi aportul de proteine şi asta fără să ne punem în pericol sănătatea.
Quinoa
Quinoa este numele unei cereale originare din America de Sud, unde creşte la altitudini mari (până la 4.000 de metri). Boabele mici, relativ rotunde, de culoare alb-cenuşiu-gălbui, sunt foarte hrănitoare şi foarte sănătoase, bogate în proteine (13%) şi fibre şi lipsite de colesterol.
Quinoa se prepară prin fierbere şi, mai rar, prin prăjire şi poate fi utilizată în preparate culinare, asemenea orezului, în budinci, pilafuri, risotto, salate etc.
Spre deosebire de orez, quinoa are însă un conţinut de amidon redus, motiv pentru care după fierbere rezultă un preparat afânat, mult mai puţin lipicios. Ca valoare nutritivă, 200 g de quinoa conţine o cantitate de proteine echivalentă cu cea a unei porţii de file din piept de pui.
Avocado
Fructul de avocado conţine două procente de proteine complete şi o cantitate impresionantă de fibre, caracteristici graţie cărora ajută digestia. În mod surprinzător pentru un fruct, avocado conţine nu doar proteine, ci şi carbohidraţi şi acizi graşi esenţiali Omega 6, care reduc nivelul colesterolului „rău“ din sânge. Este bine de ştiut că 15 fructe de avocado conţin la fel de multe proteine ca o porţie de friptură de pui.
Mazărea
Mazărea – proaspătă sau congelată – este bogată în fibre, vitamina K, vitamina C şi minerale, conţinutul de proteine fiind de aproximativ 5%. Pentru că mazărea nu conţine proteine complete, este recomandat să fie combinată cu năut sau orez brun.
Năutul
Fiind un aliment cu conţinut mic de grăsime şi nivel mare de proteine, năutul nu trebuie să lipsească din dietă. O mare bilă albă este faptul că năutul nu este foarte scump, prin urmare poate deveni o alternativă rentabilă la carne. Năutul conţine 23% proteine, dar nici acestea nu sunt complete, deci alimentul trebuie combinat cu mazăre, orez sau chiar seminţe de susan.
Untul de arahide
Untul de arahide conţine resveratrol, acelaşi antioxidant care se găseşte în vinul roşu şi care protejează sănătatea inimii. Alimentul conţine 28% proteine, dar şi grăsimi monosaturate care ajută organismul să se apere împotriva bolilor cardiovasculare.
Orezul brun
Orezul brun este un tip de cereale integrale bogat în minerale şi fibre, care are totodată un indice glicemic foarte mic. Conţine aproximativ 2,5% proteine, însă acestea nu sunt complete, prin urmare, orezul brun trebuie combinat cu alte alimente ce conţin proteine incomplete.
Sfecla roşie
Această legumă are foarte puţine calorii şi conţine mai mulţi antioxidanţi, printre care se numără şi betanina – un colorant cu proprietăţi antiiflamatorii care promovează buna funcţionare a ficatului.
Sfecla roşie conţine proteine complete, prin urmare, poate fi consumată fie separat, fie împreună cu alimente ce conţin proteine incomplete. Şase căpăţâni mici de sfeclă roşie au acelaşi conţinut de proteine ca o porţie de file de pui.
